Început de Kaleidoscope, Mar 13 sep 2005 · 262 răspunsuri · 48.936 vizualizări
Eu singuratatea o vad ca fiind necesara procesului interior de crestere, am nevoie de timp cu mine pentru o mai buna intelegere a ceea ce sunt si a ceea ce vreau sa fiu.
Am avut lungi perioade in care nu simteam nevoia de alti oameni.
Singuratatea poate prinde multe forme.
Nu ma plictisesc niciodata singura.
Depinde de personalitatea fiecaruia.
Fulg de nea a scris:Eu singuratatea o vad ca fiind necesara procesului interior de crestere, am nevoie de timp cu mine pentru o mai buna intelegere a ceea ce sunt si a ceea ce vreau sa fiu.Am avut lungi perioade in care nu simteam nevoia de alti oameni.
Singuratatea poate prinde multe forme.
...da !
Kaleidoscope a scris:Am intalnit foarte multi oameni care se tem de singuratate, care nu rezista sa stea singuri.Nu ma intelegeti gresit, nu traiesc izolata, am prieteni, dar sunt "o singuratica".
Cred ca totul porneste din copilarie. Daca analizam acest aspect, vom descoperi ca modul cum ne-am petrecut copilaria, legatura pe care am avut-o cu parintii este foarte importanta. Poate ma insel, dar eu cred ca cei care au trait intr-o familie dezbinata, cei care nu prea au cunoscut iubirea si atentia parintilor, cei care au avut prea multe restrictii, niste parinti severi, s-au transformat in niste singuratici! Pot avea o viata sociala, dar se simt mult mai bine singuri, se descurca singuri, nu cer sfaturi. Desi par inadaptati, sunt niste oameni puternici, caliti, independenti.
Spuneti-mi, va rog cat timp ati rezista sa stati singuri, fara sa intrati in contact cu ceilalti?
Cat de adevarata e faza cu familia si copilaria. As putea spune ca sunt un caz, traind intr-o familie dezbinata. Nu stiu daca sunt puternica, dar in orice caz urasc sa cer sfaturi..mai bine ma dau singura cu capul de pereti sa-mi rezolv problemele, decat sa cer cuiva ceva..POate e doar orgoliu 
E o adevarata placere sa ascult muzica, sa citesc o carte..singura, desigur. Adica pe mine ma ajuta mai mult decat (zice lumea) ajuta o seara intr-o discoteca...
Trebuie sa mai fi si singur uneori dar va asigur ca aceasta singuratate nu este benefica pe termen lung......garantat
Sigur nu face bine prea multa singuratate sufleteasca si fizica. Am trecut prin etapa singuratatii si nu e bine daca se lungeste prea mult. Vorbeam in sinea mea cu mine insumi, eu ma intrebam - eu raspundeam, imi fluturau prin minte atatea idei pana am ajuns sa ma gandesc prea mult la ce as putea face si efectiv sa nu fac nimic. Te macini, te incurajezi, te autosusti, te crezi un singuratic innascut...atunci de ce incerci sa socializezi aici ?
Asa ziceam si eu...dar e normal sa ai o etapa de liniste si singuratate deplina numai cu tine, dar iti strica personalitatea singuratatea asta indelungata.
Recordul meu e de vreo 3 luni, dar sunt sigura ca pot citi si mai mult :> . Gasirea unei ocupatii ce nu implica realizarea vreunui contact cu alta persoana echivaleaza oarecum cu eliminarea senzatiei de singuratate. Cartile pot scoate personaje imaginare care iti pot popula un univers personal, ca substitut al relatiilor reale cu alti oameni.
am rezistat 6 luni. acum nici o clipa .... :( 
:)
Nu suntem si nu vom fi niciodata singuri...mereu vom avea in preajma umbra noastra...mereu vom gasi o solutzie sa nu fim singuri pt ca suntem oameni si nu putem supravietzui in singuratate.
dubito a scris:Cat de adevarata e faza cu familia si copilaria. As putea spune ca sunt un caz, traind intr-o familie dezbinata. Nu stiu daca sunt puternica, dar in orice caz urasc sa cer sfaturi..mai bine ma dau singura cu capul de pereti sa-mi rezolv problemele, decat sa cer cuiva ceva..POate e doar orgoliu
E o adevarata placere sa ascult muzica, sa citesc o carte..singura, desigur. Adica pe mine ma ajuta mai mult decat (zice lumea) ajuta o seara intr-o discoteca...
nu generalizez, dar daca ai fi avut un chip ingeresc si un corp de nimfa, sau o personalitate puternica si vesela care fara nici un efort ai fi putut avea destui prieteni...sunt sigura ca ai fi avut alta atitudine
de ex sora mea mai mica, te poate binedispune doar privindu-i zambetul (e frumusica nu zic, dar are acel dute vino si nici daca ar vrea sa fie singura nu reuseste, telefoane peste telefoane, invitatii la serate si discoteci, pe cand eu (fiind primul copil au exagerat cu insistentele de a studia) sunt mai singuratica, mai tot timpul am stat cu nasul in carti, interiorizata, cativa prieteni, dar adevarati... si fizic... nu prea prea nu foarte foarte
uneori mi-ar fi placut fa fiu ca sora mea
imi place sa fiu singura, dar nu fara prieteni