Cred ca ne legam prea mult de cuvinte...Odata cineva a spus ca cea mai mare pedeapasa este sa fii rupt de Dumnezeu, de iubire, de iubirea lui Dumnezeu...si cred ca asa este, orice incercam sa exprimam in cuvinte nu poate echivala cu dragostea absoluta, care conduce la pace si liniste sufleteasca, la incredere si lipsa de 'frica care ucide'... (vezi Vali), la acceptarea a tot ceea ce exista si se intampla, ca parte a unui plan pozitiv intr-un final. Poate suna naiv un contextul atator conversatii evoluate de pe site (sunt convins ca oricare de aici a citit si intelege mai mult decat mine), dar nu am venit aici sa dau lectii de intelepciune sau de cunoastere - oricum cunoasterea este proprie si modalitatea ei este specifica oricarei fiinte - ci doar sa impart cu altii experienta proprie si sa incerc sa simt in ce consta experienta altora. Drept urmare, va spun ca orice fiinta care a simtit odata iubirea absoluta, iubirea 'lui si catre Dumnezeu' (orice se intelege si denumeste fiecare prin esenta binelui) nu poate trai fara aceasta. Orice altceva dupa aceea este gol si lipsit de sens, si toata viata acelei fiinte va fi marcata de re-gasirea acelui sentiment, care este atat de pur si BUN (intr-un mod absolut) si fara putinta de a fi definit de notiuni 'inteligente' incat nimic altceva nu conteaza. Poti sa continui sa te prefaci ca traiesti in societate si lume (pentru ca esti doar o existenta marunta pana la urma) dar de fapt tu continui sa cauti 'paradisul pierdut'. Iubirea, definita printre altele si de bunatatea in mod absolut, este singurul lucru - sentiment pentru care existam si care in alte filozofii poate sterge semnatura karmica (vezi 'suferinta'). Pentru cei mai inteligenti decat mine se poate traduce in ceea ce Immanuel Kant (cred ca el era, si oricum nu conteaza, e la fel de adevarat) spunea ca este intreaga existenta/experienta umana: Cunoasterea incepe ca un punct pe un cerc cu "Necunoastere - Cunoastere - Recunoastere". Va doresc - ca si mie de altfel - sa re / gasiti iubirea absoluta.
Subliminal a scris:Si acum pentru nedumeririle mai delicate.Pacat ca intelegi putin. Daca ai fi avut rabdare sa lasi gandurile sa se aseze , ti-ai fi dat seama ca vorbesc de o perioada istorica de manipulare evidenta ( in plan fizic/social ) care incepe acum 10.000 de ani si ajunge pana in zilele noastre. Cresterea a fost lenta la inceput , dar in ultimul mileniu a fost exponentiala.
Istoria umanitatii pe planeta , se intinde pe o perioada de 400.000.000 ani. Timp de 350.000.000 ani , umanitatea s-a aflat in perfect echilibru cu Viata. Acum 50.000.000 ani a inceput decaderea , cand axa planetara a fost miscata invaziv de (dupa parerea mea ) plasarea lunii pe orbita planetei , si continentul original Pangea (Pan-Geea) divizat in continente distribuite in functie de faliile scoartei terestre. Alta explicatie nu gasesc deocamdata pentru miscarea axei planetare. Luna este un obiect anorganic si gol dupa cate se pare ( cei de la NASA au bombardat luna cu sunete pentru a determina compozitia ei in functie de feed-back - toate feed-backurile au raspuns cu acelasi sunet pe care il face un obiect gol pe dinauntru). Mai mult , Luna este statica si pozitia ei este identica cu pozitia planetei ... polii N si S sunt in aceasi pozitie. Altfel , s-ar atrage si ambele corpuri ceresti ar fi distruse. Mi se pare prea ciudata pozitia lunii si influenta ei pe planeta asta. Nu vreau sa afirm ca nu stiu ce e.t. au adus luna pe orbita planetei ... ci ca poate printr-o sincronicitate manipulata , acest corp ceresc a fost directionat si pozitionat cumva pe orbita planetei noastre.
Multi afirma ca polii planetei se sucesc odata la 26.000 de ani ... si alte ciclitati naturale aducatoare de dezastre , dar pentru mine , a fost un singur dezastru care a provocat decaderea umanitatii. Pre-gnosticimul detine o cosmologie , in care este descris modul de formare a sistemelor solare. In cazul sistemului nostru solar , ei afirma existenta unor corpuri ceresti invazive - nenaturale , care au fost create in asa fel incat sa dezechilibreze situatia umanitatii originale , a planetei Pamant , Marte si a Soarelui.
Invazia archonica a fost una lenta si de lunga durata. Milioane si milioane de ani. Dar au reusit sa intre in genetica umana si sa influenteze deciziile umane , recent. Din aceasta cauza , eu consider situatia Ierarhiei Archonice ca si anormala si demna de fi indepartata cat mai repede.
Imi este destul de greu sa iti raspund cu exactitate la intrebarea asta , dar incerc.
In primul rand , noi avem corpuri fizice care percep prin simturi fizice. Daca incercam sa cautam raspunsurile la cosmologia universala , trebuie sa acceptam deocamdata informatii partiale datorate limitarii noastre perceptuale. Daca este sa vorbim de simturi subtile si sa ne bazam pe ele, implicam riscuri mari de interpretare datorate faptului ca inainte de toate , perceptiile astrale sunt in marea lor parte subiective.
Am tot experimentat cu diferite persoane perceptia astrala , si am ajuns la concluzia , ca ceea ce vrei sa vezi in astral aia vezi. Asta implica atat nivelul constient cat si nivelul subconstient. Asta e cazul mediumilor si psihicilor care se fac cunoscuti. Sunt prinsi in propria panza astrala subconstienta si isi manifesta practic gandurile fara sa isi de-a seama ca sunt ale lor ( de la ingeri la orase sau nave spatiale). Mai mult , N.S.A. a pus la punct prin anii 1970 , in baza Maryland , tehnologia de proiectare holografica prin tipare distincitve. Prin satelitii de pe orbinta planetei , ei pot induce in mediumii/psihicii tintiti tot felul de bazaconii "ceresti".
Pana acum , cea mai logica perspectiva de care am auzit , este cea a nagualilor descrisi in cartile lui Carlos Castaneda. Aditional , am facut progrese si am limitat numarul de perceptii subiective. Astfel , ideile legate de o angeologie identica cu cea descrisa in crestinism si iudaism , nu am gasit. In general grila astrala umana din mediile "urbane" , este plina numai de forme-gand umane si archoni. Nu ai sa vezi in mediile foarte concentrate de oameni , ingeri si arhangheli si fiinte de lumina , asa cum sunt descrise de new-ageism si angeologie. Pentru ca daca ar exista , lumea noastra nu ar fi atat de sumbra pe cat pare. Archonii sunt prezenti , si de fiecare data cand apar fiinte "angelice" ataca neincetat. In mediile geomantice pure , sunt fiinte de tot felul , fiecare cu treaba lui.
Daca este sa luam in seama perspectiva shamanica , avem parte de 8 benzi de asamblare in care este posibila existenta fiintelor individuale si purtatoare de constiinta de sine. O banda pentru fiinte organice (aici intra cumulul de constiinte de grup a plantelor , animalelor si oamenilor ) si 7 benzi pentru fiintele anorganice ( constiinta de grup a cristalelor si mineralelor de tot felul + forme de existenta ce nu le cunoastem si cu greu le putem percepe sau intelege).
Problema este ca noi , putem percepe din perspectiva benzii noastre de asamblare si astfel , fiintele diferite de noi sunt aproape imposibil de definit cu logica tridimensionala. Celelalte 7 benzi de asamblare , nu au caracteristicile angeologiei iudaice. Dupa parerea mea , angeologia iudaica/crestina este un cumul de sigilii si nume care inglobeaza Ierarhia Archonica si fiintele de lumina manipulate ce aleg partea asta a baricadei.
Dar perspectiva pe care eu o aleg , nu trebuie sa fie si a ta. Fiecare experimenteaza si trage propriile concluzii.
Oricum , pentru mine este foarte clar. Ordonarea Ierarhica asa cum este ea venerata , nu o accept ca adevarata. E o simulare virtuala demna numai de fiinte de tzeapa lui Yaldabaoth.
Dar daca nu exista angeologia in contextul "urban" , asta nu inseamna ca nu exista Dumnezeu si Lumina. Totul are logica sa divina , si in orice punct din timp si spatiu poti obtine Lumina/Protectia/Vointa/Puterea de a fi Liber si capabil de a iti alege propriul destin. Este dezechilibrant sa traiesti in medii urbane , datorita toxicitatii astrale si tehnologice , dar chiar si in mediile urbane , Dumnezeu este 100% accesibil. Problema e ca putini dintre noi , folosim prezenta divina pentru a directiona aranjamentul social-astral.
Pentru multi , viziunea mea pare pesimista/fatalista/sumbra. Dar nu e asa ... eu sunt chiar foarte Fericit ca pot sa cunosc si sa simt Viata , pentru ca dincolo de toata manipularea archonica , Infinitatea e limita.
Draga "Subliminal", privind din perspectiva altei existente - a mea - ce ai scris in articolul acesta este impartasit: e greu sa ajungi dintr-un mediu urban la divinitate, dar nu imposibil. Pana la urma, tot ce se spune/simte/gandeste de catre oameni (cu putine exceptii) e dictat de experientele 3+1 dimensiuni, la care ne putem raporta. Exista si experiente in mai multe dimensiuni, dar asta e doar un punct de plecare, nu rezolvarea problemelor, solutia, sensul existentei. Oricum, pentru moment, tind sa cred ca doar izolarea de "civilizatie", doar asceza si singuratatea sunt ceea ce ne poate aduce mai aproape de divinitate. Si asta, pentru un om "modern", nascut si crescut in societatea actuala, e foarte greu de facut. Si nici macar asta nu e o garantie ci doar o incercare.
Ingp a scris:Is acei oamneni condusi de ego... si practic au aura neagra sau nu au deloc aura... sunt astfel de persoane...aura e un fel de emanatie a sufletului...
Draga "Ratusca", indraznesc sa cred ca afirmatia de mai sus este putin cam dura in raport cu experiente de genul asta. Poate ca inteleg gresit si de fapt nu ma incadrez la categoria mai sus mentionata, dar in raport cu pierderea 'iubirii', desi cred ca temporar am pierdut ceva, nu cred ca situatia de fapt se raporteaza la doar niste notiuni mici, ca si culoarea auriei sau ego, sau altele, cred ca raportat la nivel intelectual notiunile sunt mult mai complexe, iar raportat la nivel sufletesc / spiritual nu se raporteaza la notiuni de genul acesta. ! Eu stiu si simt ca iubirea pe care am pierdut-o, e doar o pierdere temporara, si mai devrem sau mai tarziu, ma voi intoarce in 'Paradis'. Pana la urma Dumnezeu e iubire neconditionata bsi iertare.
Si mai cred ca e periculos sa decidem lucrurile si binele si raul in notiuni de genul celor de mai sus, mai ales cand nu sunt neaparat definite o experienta proprie si iesita din comun, ci doar de ceea ce credem noi ca este, si mai ales in numele altora si cu riscul de a deveni "litera de lege", asa ca e mai bine sa ne limitam la a 'asculta' si 'invata' din experienta altora, in loc sa dam definitii care pot conduce la ideea de "maestru spiritual" (un mic Dumnezeu al limitarii dimensionale - 3+1 sau mai multe dimensiuni). Cred cu tarie ca putem indruma, fara a limita la experienta proprie si fara a ingradi.
