Nu imi prieste casnicia

Cavalerul_Jedi a scris:

Din pacate nu cred sa fie vorba de "dificultati".

Eu nu cred ca relatiile sunt distruse de "dificultati" ci de trezire!

Cand intri intr-o relatie, de cele mai multe ori nu vezi persoana din fata ta ci o proiectie personala. Vezi in cel/cea de langa tine idealul la care visezi intr-o forma mai mult sau mai putin perfecta.

Daca ajungi la casnicie, de multe ori inseamna ca persoana cu care esti este suficient de aproape de ce ai visat. Problemele pe care le vezi le consideri ca fiind rezolvabile, iar partile bune care inca nu s-au manifestat, le consideri..."pe vine"...

Dupa o perioada mai lunga sau mai scurta, te trezesti si iti dai seama ca omul de langa tine pur si simplu nu este asa cum il vedeai tu. Nu a fost niciodata si nici nu are sanse sa devina. Si nu e nimic de reprosat. Nu-i poti cere sa fie intr-un anumit fel doar pentru ca tu preferi sa fie asa. Nu-i poti explica de ce anumite atitudini sau gesturi care din exterior sunt privite ca absolut normale, pe tine te scot din minti.

Aceasta trezire nu-ti mai permite sa te amagesti si in momentul acela, castelul de carti de joc incepe sa se prabuseasca. Incetul cu incetul iti dai seama ca visele tale vor ramane vise pentru totdeauna.

Desigur, poate reusesti sa-ti manipulezi mintea suficient de bine incat sa le uiti..... reusesti sa te fortezi sa adormi din nou... dar dai peste cineva care printr-o replica, un zambet sau o atitudine, te trezeste din nou, te face sa vezi iar realitate cruda.

Si devine din ce in ce mai greu sa te fortezi sa adormi... si ramai din ce in ce mai mult treaz in realitatea asta.

Ce poti face? Singura solutie este sa fie o constientizare comuna si EFORT COMUN spre a combate situatia. E nevoie de a face ceva iesit din comun, ceva ce poate la inceput pare a fi teatru... dar fara de care eu nu cred sa fie vreo sansa...

Si daca s-a ajuns atat de departe incat sa fie deja apatie.... mai este energie suficienta sa fie depus efortul asta? hmmmm..... slabe sanse.

Are doamna noastra in fata ei o lista cu lucrurile care functioneaza? Are pentru ce lupta? Au ei doi vise comune? Privesc in aceiasi directie?

nu exista nici un efort comun? el e multumit cu ce are si vrea ca si eu sa fiu la fel. si tocmai de asta consider pe zi ce trece ca nu mai exista nici o sansa..el e prea pasiv,eu prea activa

Saharian a scris:

Madam, sunteti destul de enervanta .... hotararea e luata deja, topicul asta e absurd !

nu,hotararea nu e luata. hotararea va fi luata in momentul in care ma duc si depun actele de divort

vrei sa se spui ca nu te poti realiza profesional datorita faptului ca esti casatorita? sau ai vrea ca el sa te incurajeze, nu te sprijina, care-i baiu?

nu exista nici un efort comun? el e multumit cu ce are si vrea ca si eu sa fiu la fel. si tocmai de asta consider pe zi ce trece ca nu mai exista nici o sansa..el e prea pasiv,eu prea activa

iti dai seama ca tu esti cea care se schimba , care nu te mai multumeste ceea ce te multumea pana acum ?

Asa stau lucrurile in realitate, in fiecare relatie ... doar o cunoastere mai buna de sine, iti poate aduce linistea .

Johnsonsbaby a scris:

incercam si eu sa vorbesc cu cineva.

sfaturi bune poti sa gasesti si aici

nu neaparat al meu

Ravl a scris:

nu exista nici un efort comun? el e multumit cu ce are si vrea ca si eu sa fiu la fel. si tocmai de asta consider pe zi ce trece ca nu mai exista nici o sansa..el e prea pasiv,eu prea activa

iti dai seama ca tu esti cea care se schimba , care nu te mai multumeste ceea ce te multumea pana acum ?

Asa stau lucrurile in realitate, in fiecare relatie ... doar o cunoastere mai buna de sine, iti poate aduce linistea .

cand am fost plecata la parintii mei si i-am ajutat pe la intalniri , sedinte m-am simtit ca un peste in apa.nici nu imi dadeam seama cu m trecea timpul. tocmai de asta am si uitat sa il sun pe el..el era obisnuit ca atunci cand plec in vizita la parinti sa il sun eu de fiecare data..de data asta l-am uitat complet mai ales ca parintii mei au pornit un nou proiect care m-a hipnotizat.

fulgdenea a scris:

vrei sa se spui ca nu te poti realiza profesional datorita faptului ca esti casatorita? sau ai vrea ca el sa te incurajeze, nu te sprijina, care-i baiu?

nu pot sa ma realizez profesional din cauza lui. el niciodata nu ma intreaba ce am facut la munca,niciodata nu facem planuri cu ce vom face in viitor in cazul in care ne pierdem locurile de munca.. m-am inscris la master si nu prea i-a convenit.nu mi-a zis nimic dar am simtit-o. el vrea ca amandoi sa lucram intr-un loc unde sa nu avem responsabilitte mare, sa nu ne doara capu, la ora 4 sa venim acasa,etc etc.

eu nu!

sa muncim amandoi pe branci,sa ma sprijine sa ma incurajeze , sa ma sfatuiasca.sa facem planuri, nu sa ne coclim in casa in fata televizorului.

scuza-ma, dar eu nu inteleg.. in 4 ani nu ti-ai dat seama ce fel de om este? E clar ca nu e un coechipier, asa cum ti-ai dori.. Nu ai vazut asta? Sau tin eu prost minte ca ati stat 4 ani impreuna inainte de nunta?

Oricum.. atat tu cat si el, sunteti foarte tineri si va veti mai schimba cu trecerea timpului. Probabil v-ati schimbat si in timpul cat ati fost impreuna.

S.M.Poupincourt a scris:

scuza-ma, dar eu nu inteleg.. in 4 ani nu ti-ai dat seama ce fel de om este? E clar ca nu e un coechipier, asa cum ti-ai dori.. Nu ai vazut asta? Sau tin eu prost minte ca ati stat 4 ani impreuna inainte de nunta?

mi-ai citit gandurile. exact! asta vreau eu! sa formam amandoi o echipa. nu am stat impreuna in concubinaj,am fost prieteni si realizez faptul ca ne-am grabit. pe perioada prieteniei era altfel,eram studenti , aerieni cu fluturi in stomac

Johnsonsbaby a scris:

...pe care el nu poate sa o umple

nici nu va putea vreodata. rolul unui sot nu este sa umple absolut toate "rezervoarele" tale de iubire. Iti recomand sa citesti "Cum sa obtii ceea ce vrei si sa vrei ceea ce ai ai" de Dr. John Gray. Daca il mai iubesti (chiar daca pasiunea a disparut), vei putea face sa functioeneze casnicia voastra si sa fiti amandoi multumiti si fericiti.

flori de camp a scris:

nici nu va putea vreodata. rolul unui sot nu este sa umple absolut toate "rezervoarele" tale de iubire. Iti recomand sa citesti "Cum sa obtii ceea ce vrei si sa vrei ceea ce ai ai" de Dr. John Gray. Daca il mai iubesti (chiar daca pasiunea a disparut), vei putea face sa functioeneze casnicia voastra si sa fiti amandoi multumiti si fericiti.

ai cartea asta in format electronic? mi-o poti trimite,te rog?

Johnsonsbaby a scris:

cand am fost plecata la parintii mei si i-am ajutat pe la intalniri , sedinte m-am simtit ca un peste in apa.nici nu imi dadeam seama cu m trecea timpul. tocmai de asta am si uitat sa il sun pe el..el era obisnuit ca atunci cand plec in vizita la parinti sa il sun eu de fiecare data..de data asta l-am uitat complet mai ales ca parintii mei au pornit un nou proiect care m-a hipnotizat.

nu pot sa ma realizez profesional din cauza lui. el niciodata nu ma intreaba ce am facut la munca,niciodata nu facem planuri cu ce vom face in viitor in cazul in care ne pierdem locurile de munca.. m-am inscris la master si nu prea i-a convenit.nu mi-a zis nimic dar am simtit-o. el vrea ca amandoi sa lucram intr-un loc unde sa nu avem responsabilitte mare, sa nu ne doara capu, la ora 4 sa venim acasa,etc etc.

eu nu!

sa muncim amandoi pe branci,sa ma sprijine sa ma incurajeze , sa ma sfatuiasca.sa facem planuri, nu sa ne coclim in casa in fata televizorului.

Asta cred ca se poate discuta si rezolva, respectiv daca vrei sa faci afaceri sa duci o viata dinamica, poti incepe una pe cont propriu, la inceput fara sa renunti la serviciul sigur, si daca lucrurile merg bine si afacerea-i stabila sa te dedici ei.

Eu cred ca el e mai prudent, ii place siguranta si probabil e si comod.

Daca simte ca afacerea e de viitor nu cred ca ar spune nu, si ai putea sa-l antrenezi si pe ele in afacere.