Nu am vointa sa finalizez lucrurile

NB!

:P

taciune a scris:

Nu e indicat acum acest pas. Nu trebuie mai intai sa ma cunosc pe mine insami si mai ales sa inlatur putreziciunea-mi interioara?

Poate ai si o depresie pe fundal, care iti alimenteaza starea asta. Amanarea lucrurilor, lipsa de chef sau de putere de concentrare se aduna in frustrare si in impresia ca nu esti in stare de mare lucru in viata asta. De curiozitate, o activitate pe care o amani, sau pe care nu reusesti sa o duci la capat pentru ca e plictisitoare cu ce o inlocuiesti, ce faci in timpul cand nu faci ceea ce ti-ai propus sa faci?

Dimebag a scris:

.... ce faci in timpul cand nu faci ceea ce ti-ai propus sa faci?

Buna intrebare :P !

Pt pt ca m-am trezit cu curu' un sus, hai sa mai zic ceva: nu pot sa inteleg persoanele care incep un lucru si nu il pot finaliza. Ok. Incep 10 lucuri, dar din 10 , nu ai voie ca macar 5 sa nu le finalziezi. Nu ai voie daca ai pretentia de la tine sa POTI ceva in viata asta.

In viata nimeni nu sta dupa tine sa iti dezvolti tu capacitatea de a fi consecvent zi de zi, in treburi marunte.

Si apoi, daca nu esti in stare sa duci la buna indeplinire rahatisuri cotidiene, lipsite de importanta, cum vei putea sa duci la indeplinire planuri mult mai mari?

Eu sunt un om atat consecvent, cat si delasator. Depinde de problema. Ma pot conduce cu mare lejeritate dupa sloganul "ce faci azi, poti face infinit mai bine si maine sau poimaine" dar si in secunda urmatoare sa ma apuc de un lucru important si nu numai sa il finalizez ci si sa corelez de efectuarea acestuia inca alte cateva activitati. Se poate. Nu trebuie decat un bun spirit organizatoric pe care il dezvolti in timp. Motivatia, ca e mai mica sau mai mare, n-are impoartanta. Daca privesti retrospectiv la cum te simti DUPA ce nu ai facut ceva la timpul lui, ai deja motivatia suprema ca si cu okii inkisi brusc trezit din somn sa faci CEEA CE TREBUIE, nu ceea ce dicteaza lenea si comoditatea.

Taciune, cateva dusuri reci facute de tine insati, cateva suturi in cur de la niste persoane dragi tie, cateva esecuri zdravene si poate, intr-un final, te vei urni asa cum trebuie. Daca nu vei reusi in viata asta insa, relax, mai ai altele la dispozitie!

No, acu' succese garantate sa ai !

taciune a scris:

Stiti, am citit undeva ca lipsa vointei ( si apropos si de amanarea amintita de Jedi) este de fapt o dovada ca inteligenta esueaza undeva sau lipseste cu desavarsire...

Cartea/revista unde ai citit asta o sa-si implineasca destinul abia cand, reciclata fiind, devine hartie igienica!

Fiecare dintre noi are parte de esecuri, cred ca nici cea mai hotarata persoana nu reuseste sa-si tina toate hotararile!

Diferenta apare cand ne explicam esecurile astea.

Tu, asa cum ai descris aici, vezi esecul ca fiind o exprimare a unei incapacitati personale, o dovada a unei absente din structura ta (inteligenta, vointa, whatever). Ei bine... problema nu e ca nu ai fi inteligenta sau ca nu ai avea vointa pentru ca ai din amandoua destule si asta e usor de demonstrat, problema e ca iti explici esecurile asa!

Generalizezi acolo unde ar trebui sa fii specifica! Ti se pare ca "nu reusesti sa faci nimic" in timp ce tu reusesti sa faci destul de multe! Iti justifici reusitele ca fiind irelevante sau de mica importanta iar esecurile ca fiind esentiale si cu impact general.

De asemenea, in justificarile tale te legi de caracteristici pe care TU le vezi permanente... cum ar fi inteligenta. Nu spui ca efortul depus poate nu a fost suficient, spui "dovada ca inteligenta esueaza undeva sau lipseste cu desavarsire". Efortul il poti imbunatatii, inteligenta tu o vezi ca fixa si in consecinta... esecul tau il vezi ca fiind "stil de viata", prezent in viata ta "pe vecie"...

Si ca asa fie pachetul complet.... vezi vina in tine... nu in circumstante, nu la alte persoane.... o vezi in tine.

Faptul ca-ti explici esecurile ca fiind de durata, cu efect generalizat si cu o cauza in propria persoana.... te face un caz tipic de pesimista. Toate cele de mai sus nu sunt descoperirile mele ci studii foarte bine documentate. E comportamentul STANDARD al unei persoane pesimiste.

Partea frumoasa este ca poti schimba stilul de explicare si poti deveni optimista... e nevoie doar de ceva exercitiu si de ceva intelegere...

Nu esti condamnata la viata la care TU crezi ca esti condamnata... te poti schimba.... iar afirmatia asta iar nu-mi apartine... e concluzia psihologilor ce au studiat stilul de explicare a esecurilor

Uite ceva documentatie:

http://en.wikipedia.org/wiki/Explanatory_style

http://en.wikipedia.org/wiki/Learned_helplessness

Citeste, invata, evadeaza!

Aistringas a scris:

Fara sa citesc cartea, cred ca e o mare porcarie. Inteligenta nu este egal cu ambitie, perseverenta, vointa.

Poate ca sunt legate una de alta dar atat.

Poate ca e doar vorba de planificare...

Dimebag a scris:

Poate ai si o depresie pe fundal, care iti alimenteaza starea asta. Amanarea lucrurilor, lipsa de chef sau de putere de concentrare se aduna in frustrare si in impresia ca nu esti in stare de mare lucru in viata asta. De curiozitate, o activitate pe care o amani, sau pe care nu reusesti sa o duci la capat pentru ca e plictisitoare cu ce o inlocuiesti, ce faci in timpul cand nu faci ceea ce ti-ai propus sa faci?

Salutare din nou. Multumesc pentru interes. Dimebag, m-am tot gandit si eu la o depresie. Candva, undeva, am avut un esec sa zicem destul de mare, profesional vorbind. Atunci m-am dezamagit pe mine si pe ceilalti dragi mie. Mereu imi amintesc de momentul acela...in finem ca sa exemplific, lucruri pe care le aman sau pe care le tratez cu supefericialitate: m-am apucat de n ori sa invat o noua limba straina, am zeci de notite si nici pana in ziua de azi nu am reusit sa fac mare lucru, sau sa invat un lucru nou, sa urmez o program de viata, toate esueaza mai devreme sau mai tarziu. De inlocuit e simplu fac ceva simplu, care nu necesita vointa prea multa, un film, o plimbare, sau o activitate domestica.

nicnic3 a scris:

Buna intrebare :P !

Pt pt ca m-am trezit cu curu' un sus, hai sa mai zic ceva: nu pot sa inteleg persoanele care incep un lucru si nu il pot finaliza. Ok. Incep 10 lucuri, dar din 10 , nu ai voie ca macar 5 sa nu le finalziezi. Nu ai voie daca ai pretentia de la tine sa POTI ceva in viata asta.

Partea frumoasa a zilei acesteia este ca eu m-am trezit cu partea posterioara pe pereti, daca pot spune asa, si pe deasupra si cu multa intarziere. Am inteles ca totul depinde de mine, trebuie exercitiu si rabdare. Rezolvarea o stiam teoretic, nu stiu de ce nu o puneam in practica.

Off-am dormit asa rau de la farmecele tale.

taciune a scris:

Partea frumoasa a zilei acesteia este ca eu m-am trezit cu partea posterioara pe pereti, daca pot spune asa, si pe deasupra si cu multa intarziere. Am inteles ca totul depinde de mine, trebuie exercitiu si rabdare. Rezolvarea o stiam teoretic, nu stiu de ce nu o puneam in practica.

Iti urez sa lasi curu' la locul lui si capu' la fel. Foloseste-le pe ambele cum trebuie :P !

taciune a scris:

Off-am dormit asa rau de la farmecele tale.

Ai dormit prost din alta cauza. Farmece inca nu ti-am facut. Esti pe lista doar. Cand iti vine randul, iti dau beep.

Jedi, am citit cu mare atentie si ce ai scris tu. Pot in mare partea sa iti dau dreptatea. O sa incerc sa imi schimb modul de a privi reusitele/esecurile si chiar modul de a ma privi. Candva stiam despre mine ca sunt o pesimista clasica, dar acum cativa ani am inceput sa practic si optimismul. De multe ori aman sa fac anumite lucruri pentru ca spun despre mine ca nu pot sa le fac cum trebuie. Da, poate sa fie si planificarea de vina, desi eu tot imi planific multe. O sa incerc sa fac ceva sa se schimbe ceva. Multumesc ca ati citit cum nu mi-am plans de mila :P

taciune, din ceea ce zici parca te-ai si plictisit de tine

nu mai analiza atat de mult, ci actioneaza! nu te mai gandi cum o sa uzi floarea si vizualizezi procesul si bucuria florii, astfel realizezi mental totul si nu mai transpui in practica.

ideile procesate prea mult duc in final la inactiune.

in loc sa te gandesti pe unde te-ai plimba si cum te-ai simti, du-te la usa, deschide-o si valea

tu esti motivata si intrevezi finalul dar nu te mobilizezi, asa cred.

incearca sa fii spontana

si daca ai inceput sa inveti o limba straina si ai abandonat, care-i baiu? o sa reiei cand o sa ai chef, nimic din ce ai invatat nu e pierdere!

daca e nasoala treaba atunci aplica metode de management, cu lista de obiective, prioritati,plan actiune, termene etc

tu esti cheia

taciune a scris:

In urma unei autoanalize zilnice, pot spune despre mine ca nu am vointa sa finalizez lucrurile pe care mi le propun sa le fac. Pot fi lucruri marunte sau mai importane. Pot incepe cu a-mi schimba unele obiceiuri sau in a imi face, de exemplu un plan de cariera. Obstacolul acesta l-am constientizat acum cativa ani, si de atunci ma tot framanta intrebarea aceasta: de ce nu pot si eu? De ce nu pot face ceea ce cred ca e bine sa fac, ceea ce mi-ar aduce satisfactii de tot felul in felurite domenii ale vietii? Oare e ceva in neregula cu mine? Imi lipseste ceva? Nu ma automotivez destul?

Voi v-ati confruntat cu asa ceva? Ce s-a intamplat mai departe?

da...la mine e ceva normal...sa nu pot termina ceva ce am inceput...insa motivul ...e simplu nu am incredere in mine...ma cred incapabila si mai bine decat sa raman cu buza umflata ma las pagubasa....si daca ar exista o automotivare puternica ar fi ceva ce te-ar face enorm de fericita sigur ai face un lucru cap coada...e mai dificil sa descoperi ce te bine dispune ce te face mai fericita ce iti creaza placere...trebuie sa te descoperi,analizeazate si mai mult....

taciune a scris:

Stii cum e? Imi propun ceva, fac ceva demersuri si renunt. Apoi ma mustru ca nu am facut, imi propun din nou sau ceva mai apropiat de acel ceva si iarasi abandonez. Pai nu ma mai simt bine cu mine...ma simt incapabila si ratata.

asta e constiinta pe care o avem fiecare...insa de ce sa iti pierzi timpul mustrandu-te mai bine gandestete ca nimic din trecut nu trebuie regretat traieste-ti viata si invata din fiecare lucru...pe viitor gandestet numai la acel sentiment pe care il ai daca nu faci un lucru...pe care ti-l propui...nu e obligatoriu sa faci tot ce iti propui insa vei vedea ca daca faci un lucru dintr-o suta acest lucru te va stimula pentru viitor...primul pas e mai greu

Aistringas a scris:

Nu esti incapabila... esti delasatoare si lenesa. Incearca sa faci lucrurile pe rand pentru a nu te simti coplesita si straduieste-te mai mult.

poate da poate nu...eu cred ca e ceva mai degraba la nivel psihic...o mica trauma...ceva ce a marcat-o si acum o determina sa fie asa

taciune a scris:

Nu descrie si dovezi ale prezentei inteleligentei. Posibil ca cei care fac ceva, adica reusesc ceea ce isi propun, sa fie mai inteligenti. Cica vointa e motivatia condusa de inteligenta.

e o prostie...e diferenta intre inteligenta si lipsa puterii de a termina un lucru...sau lipsa vointei...

taciune a scris:

ai nevoie de un sut in cur mai zdarvan din partea vietii.

Asa crezi tu? Si despre sut este vorba? Si cum sa il obtin? Poate ai dreptate...

poate acel sut o va ajuta sau o va determina sa devina si mai delasatoare...la fiecare persoana un sut un cur n u inseamna neaparat un pas innainte poate sa insemne o cadere enorma din care nu se va mai putea ridica....

taciune a scris:

Salutare din nou. Multumesc pentru interes. Dimebag, m-am tot gandit si eu la o depresie. Candva, undeva, am avut un esec sa zicem destul de mare, profesional vorbind. Atunci m-am dezamagit pe mine si pe ceilalti dragi mie. Mereu imi amintesc de momentul acela...in finem ca sa exemplific, lucruri pe care le aman sau pe care le tratez cu supefericialitate: m-am apucat de n ori sa invat o noua limba straina, am zeci de notite si nici pana in ziua de azi nu am reusit sa fac mare lucru, sau sa invat un lucru nou, sa urmez o program de viata, toate esueaza mai devreme sau mai tarziu. De inlocuit e simplu fac ceva simplu, care nu necesita vointa prea multa, un film, o plimbare, sau o activitate domestica.

Partea frumoasa a zilei acesteia este ca eu m-am trezit cu partea posterioara pe pereti, daca pot spune asa, si pe deasupra si cu multa intarziere. Am inteles ca totul depinde de mine, trebuie exercitiu si rabdare. Rezolvarea o stiam teoretic, nu stiu de ce nu o puneam in practica.

te-ar ajuta ceva despre dezvoltarea persoanala..incearca sa citesti cate ceva despre asta dar si despre motivatie