Început de Pippo, Dum 9 nov 2008 · 469 răspunsuri · 32.105 vizualizări
VEMANS a scris:Am idee, am avut in familie un preot. Singura lui suferinta era atunci cand nu aduna suficienti bani cand "mergea cu ceva".De la el stiu expresia referitoare la unii credinciosi " mananca sfinti si defecheaza draci".
Si am mai participat la niste partide de pocher in altarul unei biserici cu doi preoti , unul prieten pe la inceputul anilor '80. Aveau un vin de impartasanie exceptional...
Bine si intre apostoli a fost unul care a tradat. Asta nu inseamna nimic.
_altul a scris:La biserica merg oamenii uneori impreuna cu cate un prieten diavol. Dar nu se atinge de Sfintele Taine, diavolul zbiara ca il arde si apa sfintita.
Povesti de speriat copiii...
VEMANS a scris:Povesti de speriat copiii...
Ar fi trebuit sa stii ca-s fapte petrecute si in zilele noastre daca ai trait in familie de preot
Uite de exemplu cazul filmului Exorcistul, e cunoscut de toata lumea
Editat Mar 10 iul 2012 10:14
_altul a scris:Ar fi trebuit sa stii ca-s fapte petrecute si in zilele noastre daca ai trait in familie de preot
Uite de exemplu cazul filmului Exorcistul, e cunoscut de toata lumea
Regret ca nu apartin acestei "toata lumea" , eu nu i-am vazut
Monica80 a scris:...
Multe lucruri nu sunt precum par. Oamenii judeca mai mult in impresii si mai putin in ganduri reale si exacte. Cine vrea sa inteleaga mai multe, trebuie sa duca o lupta de indreptare a propriei gandiri, sa alunge impresiile, gandurile confuze si sa-si defineasca tot tot mai exact si conturat gandurile reale, conforme realitatii. Gandul si afirmatiile lui sa devina treptat una cu realitatea, cu adevarul.
Asa cum la un bun om de stiinta gandul lui devine una cu notiunile si conceptele stiintifice, la un bun om spiritual gandul lui devine una cu realitatea, dispar treptat erorile de reprezentare a realitatii din mintea lui. El merge spre esenta lucrurilor, despica firul in 4 si clarifica cauzele cauzelor. Face distinctie cat mai clara intre gand exact si impresie. Nu se lasa influentat de impresii, de ganduri confuze. Analizeaza cat mai exact realitatea cu care este in contact direct. Cerceteaza tot si pastreaza doar ceea ce intelege. Judecata sa este cat mai exacta, impartiala, echilibrata. Nu judeca lucrurile nici mai mult nici mai putin decat ceea ce sunt in realitate. Accepta si integreaza in el insusi adevarul descoperit, oricare ar fi el.
Cine se straduieste sa aplice lucrurile astea, ajunge departe in intelegerea corecta a lumii si a lui Dumnezeu.
VEMANS a scris:Regret ca nu apartin acestei "toata lumea" , eu nu i-am vazut
Cazul este prezentat aici
Monica80 a scris:Nu stiu daca e magie sau nu dar iti pot spune ca vei simti mai mult decat ai fi visat si avand senzatii atat de puternice e posibil sa crezi in Divinitate
Daca as avea senzatii atat de puternice, prima data m-as duce la un psihiatru si daca ar constata ca n-am nimic stricat in cutiuta cu procesoare, atunci m-as apuca sa cred, dar in niciun caz intr-un astfel de dumne-zeu, ci in ceva frumos, in mod sigur mi-as alege Natura ca unic stapan. Nu pot sa o numesc divinitate ca as jigni-o, doar divina, in sensul in care doar frumusetea ei unica ar putea fi numita asa.
_altul a scris:Cazul este prezentat aici
M-ai dezamaagit , credeam ca se refera la cazul Tanacu 
....
Monica80 a scris:Si atunci omul vine din maimuta?
Eu unul nu vreau sa abandonez viata aceasta pentru o viata care nu se stie daca exista sau mai bine spus - care e foarte posibil sa nu existe. Daca nu mai urmeaza nimic dupa moarte si eu am abandonat viata reala de acum pentru aceasta iluzie - atunci am luat o ţeapă de zile mari, iar daca (sa presupunem) urmeaza ceva dupa - nu am de ce sa-mi fie teama pentru ca am dus o viata cat de cat curata (adica am incercat pe cat posibil sa nu pacatuiesc, iar daca am gresit mi-a parut rau si am facut tot posibilul sa nu mai gresesc si a doua oara). Eu as fi vrut eternitate fizica, dar sa ai eternitate fizica in conditiile vitrege din aceasta societate materialista si din aceasta lume imperfecta - e blestem pur. Eternitatea paradiziaca nu ar putea fi decat spiritual, dar o astfel de eternitate ramane deocamdata la nivel de supozitie sau ideal. Tot ce putem face e sa ne bucuram de viata pe care o avem si sa incercam pe cat posibil sa o imbunatatim - cat ne sta in putinta - atat pentru noi cat si pentru generatiile viitoare.
Editat Mie 11 iul 2012 14:02
VEMANS a scris:Am idee, am avut in familie un preot. Singura lui suferinta era atunci cand nu aduna suficienti bani cand "mergea cu ceva".De la el stiu expresia referitoare la unii credinciosi " mananca sfinti si defecheaza draci".
Si am mai participat la niste partide de pocher in altarul unei biserici cu doi preoti , unul prieten pe la inceputul anilor '80. Aveau un vin de impartasanie exceptional...
Pierzandu-si credinta la un moment dat se dedica placerilor lumesti crezand ca le este oricum sufletul pierdut dar se inseala,toti care vor vor fi salvati,depinde doar de fiecare cat de mult isi doreste asta.Interpretarile gresite ale Bibliei au exagerat unele lucruri,eu simt ca nu exista diavol si nici iad iar cu pacatele stiu foarte bine cate se pot ierta,preotii nu indraznesc sa mai spere iertarea fiindca nu au invatat sa se ierte pe ei insisi iar ceea ce fac dupa:sa te fereasca D-zeu.Toate sochetzele care se aud in presa au fost facute de preoti care si-ai pierdut credinta si poate au inceput sa dispere,daca nu iti arata suferinta lor sa nu crezi ca nu este,li s-a spus ca doar in chilia lor sa se roage pentru ei sau ceva in genul asta,un preot nu ar indrazni sa-ti marturiseasca suferinta lui fiindca s-ar acuza singur de lipsa a credintei.
_altul a scris:La biserica merg oamenii uneori impreuna cu cate un prieten diavol. Dar nu se atinge de Sfintele Taine, diavolul zbiara ca il arde si apa sfintita.
Ai vorbit inainte de minuni petrecute in unele grupuri, erau vorbe sau fapte.
Pai si de unde stii ca pacatele au fost iertate, si de unde stii ca daca iti merge bine inseamna ca esti iertata. Bogatul nemilostiv din pilda lui Hristos traia pe pamant ca in paradis, iar Lazar se chinuia impreuna cu cainii. Care din ei a fost iertat?
Pai si ei ce au, la ei nu se mai aplica metoda iertarii?
In bisericile lumesti nu Il vei gasi pe D-zeu si nici credinta adevarata iar diavol nu exista,diavolul este omul fiindca a ales cunoasterea binelui si raului si atunci si-a insusit si latura intunecata,cea care face ravagii acum in lume.
Cand mi te adresezi te rog sa postezi citatul cu pricina fiindca pot detalia mai bine ceea ce vrei sa afli neomitand nici un cuvant.NU AM AFIRMAT ca s-au petrecut acele minuni.Cred in puterea rugaciunilor unui grup de oameni cu aceeasi credinta si aceeasi dorinta de a sluji pe D-zeu si asa se pot explica miracolele de care am auzit ca au avut loc in vechime.
Un om care nu mai sufera absolut deloc si care nu cunoaste teama poate sa isi dea seama ca i-au fost iertate pacatele.Un om daca zice ca ii merge bine nu se refera la viata de huzur pe care si-o imagineaza sau doreste oricine.Nu ma chinui cu cainii dar viata simpla pe care am ales-o imi ofera doar bucurii,nu le pot numi satisfactii fiindca alea le au imbuibatii care nu se mai satura de bani.Bucuriile de care vorbesc sunt:fericire cum nu am visat ca exista,pofta de viata si buna dispozitia care nu ma parasesc nici macar cand corectez micile scapari ale apropiatilor.Normal ca Lazar a fost salvat dar orice bogatas vrea sa isi salveze sufletul o poate face renuntand la cele lumesti
_altul a scris:Bine si intre apostoli a fost unul care a tradat. Asta nu inseamna nimic.
Tradeaza unul care nu este sigur de ceea ce simte,daca faci loc indoielii gandind si analizand prea mult ceea ce simti iti poi pierde credinta iar la crestini nu ma surprinde fiindca au avut destule semne care nu concordau cu invataturile lui Isus sau din Biblie
Pippo a scris:Multe lucruri nu sunt precum par. Oamenii judeca mai mult in impresii si mai putin in ganduri reale si exacte. Cine vrea sa inteleaga mai multe, trebuie sa duca o lupta de indreptare a propriei gandiri, sa alunge impresiile, gandurile confuze si sa-si defineasca tot tot mai exact si conturat gandurile reale, conforme realitatii. Gandul si afirmatiile lui sa devina treptat una cu realitatea, cu adevarul.
Asa cum la un bun om de stiinta gandul lui devine una cu notiunile si conceptele stiintifice, la un bun om spiritual gandul lui devine una cu realitatea, dispar treptat erorile de reprezentare a realitatii din mintea lui. El merge spre esenta lucrurilor, despica firul in 4 si clarifica cauzele cauzelor. Face distinctie cat mai clara intre gand exact si impresie. Nu se lasa influentat de impresii, de ganduri confuze. Analizeaza cat mai exact realitatea cu care este in contact direct. Cerceteaza tot si pastreaza doar ceea ce intelege. Judecata sa este cat mai exacta, impartiala, echilibrata. Nu judeca lucrurile nici mai mult nici mai putin decat ceea ce sunt in realitate. Accepta si integreaza in el insusi adevarul descoperit, oricare ar fi el.
Cine se straduieste sa aplice lucrurile astea, ajunge departe in intelegerea corecta a lumii si a lui Dumnezeu.
Tocmai ca aia e:"si mai putin in ganduri reale si exacte",prea multi cauta dovezi si exactitati iar ideea este ca folosind prea mult functia de a gandi te indepartezi in loc sa te apropii de ceea ce cauti.Gandul vine din creier iar creierul este cam obisnuit sa se impotriveasca sufletului.Pentru a se scapa de gandurile cu care a fost obisnuit o viata cel care analizeaza totul din dorinta de a sti exact ce trebuie sa faca,singura metoda care il poate ajuta ar fi ca atunci cand navalesc gandurile sa inceapa sa cante sau sa se roage,la mine a avut efect mai mult cantatul,ma si rugam,nu pot spune ca nu dar cantecele erau adresate Lui D-zeu si alungau orice gand iar daca trebuia sa iau decizii,veneau singure solutiile dupa ce disparea nesiguranta.In felul asta orice fiinta ar putea sa-si gaseasca un echilibru in care sa decida ca nu mai vrea sa faca rau asta insemnand ca si gandind rau pacatuieste.Credinta o vei simti exacta atunci cand vei fi deja in slujba Lui D-zeu fiindca zilnic vei primi confirmari ale ale alegerii facute