byrev a scris:Ce faceam: i'mi fixam o intrebare care urma sa mi'o puna ea mie, relativ la calatoria respectiva, ceva contextual, care sa aiba echivalent si in realitate. Prima intrebare a fost sa ma intrebe cat este ceasul ... si da... dupa nici un minut tipa chiar m'a intrebat exact in cuvintele pe care mi le imaginam eu ... wtf, am fost un pic surprins dar am continuat experimentul.
Si eu am avut mai multe experiente, de multe ori cu necunoscuti. De exemplu, odata mergeam pe strada si ma intrebam cat este ceasul, o persoana de langa mine cu cel mai firesc gest priveste ceasul si imi raspunde:"unsprezece si jumatate". Eu ii zambesc, iar el probabil ca isi da seama ca de fapt nu l-am intrebat nimic si face o mutra........
Uneori comunicarea este mai dificila, si daca ma gandesc la ceva, aud pe cate cineva din apropiere "scuzati-ma, ati spus ceva?"
Alta data, in liceu, rezolvam o problema dificila de matematica, un coleg era la tabla. Scriu intr-un loc 34 in loc de 43, in momentul urmator, colegul de la tabla face exact aceeasi greseala.
Aceste abilitati exista in fiecare, insa ele sunt inhibate de activitate constienta a creierului, de un fel de autocenzura. Doar atunci cand suntem relaxati sau reusim sa ne dezinhibam acele zone ale cortexului care sunt responsabile de telepatie, suntem permeabili. Asta poate fi in caz de durere puternica, suparare, concentrare intensa asupra unor probleme, adica atunci cand creierul este "ocupat cu altceva" si ariile telepatice scapa de sub control, sau, dimpotriva, atunci cand suntem perfect relaxati iar creierul se odihneste.
Asta o scriu din experiente personale.