Amprentele unor trecatori prin viata noastra

Mutat la Filozofie.

heidy* a scris:

Mutat la Filozofie.

Mutat la Filologie sau Filozofie,depinde )

nici filozofie nici cu vreo noima...... aiurea camarazi aiurea......

ColdEyes a scris:

nici filozofie nici cu vreo noima...... aiurea camarazi aiurea......

de ce aiurea, fetele au dreptate, amandoua.

Loreda a scris:

Toate se intorc,toate dor si niciodata nu invatam sa le controlam...

Fie ele amprente bune sau rele....

Invatam doar sa traim cu ele,nimic mai mult...

Si invatam sa pupam unele amprente si sa blestemam altele...de controlat,niciodata.....

Daca nu le putem controla noi, ne vor controla ele. E preferabil asa?

Fain topicu' asta , pacat insa ca s'a diluat... .

Loreda a scris:

Port amprenta clipelor dureroase si fericite,se reintorc uneori si nu,nu le pot controla....Norocul meu ca nu se intampla foarte des...

Toti purtam amprentele trecutului Loreda, ideal insa este sa fi impacat cu propiul trecut, astfel incat sa'ti traiesti prezentul . :roll:

Loreda a scris:

Sunt impacata,traiesc prezentul,numai uneori amprentele se reintorc si dor al dracului..Plang pe moment,rad,tip si urlu,apoi trece.Viata e mai frumoasa.

Nu traiesc des acele amprente,insa nu le uit..cat despre impacat,da m-am impacat....

Numai ca,asta e,nu pot sa reneg ceea ce am fost si mi-e bine asa,ca-mi pot da mereu cu bata in cap,sa-mi aduc aminte sa nu mai fac aceleasi greseli

pai , ideea nu e sa le uiti ... caci ele se acumuleaza si produc frustrari , ci sa inveti sa traiesti cu ele .

Iar daca asa cum spui , incerci sa nu repeti greselile, inseamna ca n'ai imbatranit degeaba :roll: , ai devenit mai inteleapta !

Ravl a scris:

Fain topicu' asta , pacat insa ca s'a diluat... .

eu mi l-am dorit altfel decat diluat...

Rrami a scris:

Ba da. Se intorc. Si unele dor.

Dar putem invata sa le controlam.

Nooo degeaba.

Ce a durut, va durea mereu.

Poate nu cu aceiasi intensitate.

Rrami a scris:

In viata intalnim, in fiecare zi, oameni. Oameni care fie ca trec prin viata noastra intr-o succesiune nebuna, fie ca raman statornici langa noi, cu totii isi lasa amprenta pe sufletul nostru. Sunt oameni pe care poate ii uitam dupa o zi, sunt oameni pe care ii avem poate alaturi o viata. Dar cu totii au ceva sa ne spuna, au ceva de lasat in urma lor. Si cate o farama din ei ramane intotdeauna cu noi.

Si noi ne perindam prin viata altora. Lasand cate ceva din noi in fiecare om pe care il intalnim.

Ce ati lasat in urma? Ce v-a fost lasat de cei care v-au cunoscut?

Am mai scris undeva, pe alt topic, ce mi-a fost lasat in urma odata, intr-un moment din Timp. Un vis, pe care l-am dus mai departe pentru mine si pentru inca cineva.

In rest, pot spune ca personalitatea mea este o suma a tuturor lucrurilor ce mi-au fost lasate spre pastrare, ca intr-un muzeu al Vietii. Port deopotriva urmele rautatilor si vorbelor bune, dragostei si nepasarii, bucuriei si durerii, vietii si mortii celor din jur. Dar nu in egala masura. Sunt urme pe care le pastrez cu dragoste in inima, pe care incerc sa mi le amintesc in cel mai mic detaliu, pentru ca simt ca daca le-as pierde, as pierde odata cu ele si o parte insemnata din mine. Sunt urme pe care le vreau uitate pentru totdeauna, a caror amintire inca doare.

Toti oamenii care mi-au trecut prin suflet au lasat o urma. Cei care mi-au trecut doar prin viata, nu. E o diferenta. Nu pe toti oamenii care mi-au trecut prin suflet i-am iubit. Dar m-am simtit apropiata in spirit de ei, si nu au fost uitati. Tot restul e fum...

Loreda a scris:

Nu-mi spune ca amprentele din sufletul tau nu se intorc uneori,nu te rascolesc,nu te zapacesc,nu te fac sa urasti,nu te fac sa retraiesti momente cand tremurai de teama sau iubire...

Amprentele,la fel ca si in cazier,nu te lasa sa traiesti..mereu iti vor aminti de rau sau bine..

Iar atunci cand ai nevoie de cazier,experineta prea putin conteaza.....Amprentele sunt acolo....

Sunt de acord. Sunt circumstante care iti trezesc amintiri, coincidente care te fac sa te intrebi, sa retraiesti, sa rasucesti cutitul in rana. Sunt momente cand constati ca greselile prezentului traiesc in simbioza cu lucruri care ti s-au intamplat in trecut, si datorita carora ai actionat asa acum... Si atunci te doare, pentru ca simti cat de mare este inca influenta unui trecut pe care il considerai uitat, asupra ta, cea de acum.

laurent-III-rd a scris:

Nooo degeaba.

Ce a durut, va durea mereu.

Poate nu cu aceiasi intensitate.

Nu mereu. Timpul vindeca, intr-adevar, ranile.

Daca este moartea cuiva drag, asta va durea intotdeauna. Dar daca este o alegere gresita sau o nedreptate, asta trece daca nu te mai gandesti mult timp. M-am trezit uneori ca puteam sa privesc cu seninatate lucruri din trecut, fara ca ele sa ma mai afecteze in vreun fel. Depinde doar cat de importante au fost in constiinta individuala.