-Salut!Sunt Vali si recunosc ca am o problema!
-!?!
-Sunt dependent de Dumnezeu.
Inca de cand mi-am descoperit aceasta problema m-am confruntat cu tot felul de situatii deosebite.
O familie noua si frumoasa.Frati si surori sute si mii.
Sentimente necrutatoare mi-au invadat viata;dragostea,bucuria fara vre-un motiv aparent.
Am aflat ce este sa te daruiesti.Sa nu te mai vezi doar pe tine.Ce bucurie.Ce plinatate a inimii.
Am crezut ca este ceva foarte in regula.
O problema mare din cauza dependentei mele este ca toate criticile si cuvintele de ocara care mi se aduc de catre un fel de oameni parca le inlatur fara nici un efort.Cu o usurinta de parca as avea o putere Dumnezeiasca trec incet printre ele si ele nu ma ating si raman bolborosind in spate.Inca si azi mai aud aceste voci.Imi pare ca se straduiesc sa spuna ceva,sa imi vorbeasca,dar nu le inteleg,desi ele par foarte agitate in jurul meu.As vrea sincer sa le raspund pentru ca nu vreau sa ramana cu sentimentul ca nu le dau atentie.Insa nu inteleg ce vor.
Alt aspect cu care ma confrunt de cand sunt dependent este acela ca desi nu am o situatie financiara extraordinara,totusi se tine mereu dupa mine un sentiment de bogatie nemasurata de care nu pot scapa.
Deasemenea se intampla ca toate lucrurile care inainte mi se pareau interesante si ma motivau sa alerg ca un descreierat toata ziua ca sa le obtin,azi mi se par toate fara sens,un abur trecator imprastiat de primul vant usor.
Adevarul ,acum,parca se separa singur de minciuna inca din gura oamenilor care vorbesc si eu nu trebuie sa fac nici un efort pentru asta.
Recunosc deci ca de cand cred in Dumnezeu parca plutesc,parca traiesc.Si in fiecare zi e mai bine.
Na!Am avut,deci curajul sa-mi recunosc problema.
Si am venit aici in mijlocul vostru sa va rog sa nu ma vindecati si pe mine.
)