ironic a scris:Ti-ai ales o misiune grea dar adevarata. Te voi citi in continuare...
Nimeni nu spune că n-are dreptate, dar terminaţi-o naibii cu "misiunea" şi cu punerea lui pe aceeaşi cruce cu Iisus,
Editat Dum 19 oct 2008 17:14
Fericire fara conditii
Început de Arcangelo, Dum 19 oct 2008 · 388 răspunsuri · 35.486 vizualizări
diclona a scris:Asta-mi aduce aminte şi de psihoza celor care au văzut filmuleţul "The secret". Adică Iisus ne spune de c
Editat Dum 19 oct 2008 18:08
Arcangelo a scris:Aha.Si fiind fericit,iti dispare orice motivatie sa mai ,,tinzi spre mai sus''...nu?Fiind fericit,cresti,fara efort...nu pierzi motivatia de a evolua,dimpotriva -fiind fericit,iti descatusezi potentialul,te bucuri de el,nu ai nevoie sa lupti cu ceva,sa te obligi sa atingi ceva,sa fugi de ceva...tot razboiul,inceteaza...daca deja ti-ai atins scopul,de ce ai mai lupta? -fericirea e a ta,e in tine,tu esti sursa ei..tu esti fericirea!
Zici ca fericirea nu este sensul vietii...daca nu crezi asta,cu adevarat,de ce te temi ca atingand-o,iti vei pierde orice motivatie? -oare nu cumva,sensul vietii,asa cum il intelegi tu acum,este de fapt ceva artificial?
In fine, trecand peste prima parte, nu stiu daca scopul meu este unul artificial. Nu imi doresc o blanita de vulpe mov nici o stea intr-o alta galaxie. Ambele exemple sunt edificatoare, nu le-am ales la intamplare. Primul simbolizeaza visul modern al fetelor de varsta mea, al doilea personajul dilematic care isi doreste mereu sa atinga, sa inteleaga, sa patrunda necunoscutul.
Crezi ca singura motivatie spre evolutie,este suferinta...asa ca ai nevoie de ea.Daca ii pui capat,gata.Nu mai evoluezi!
am zis eu ca singura motivatie pt evolutie este suferinta? Am zis ca scopul nu este neaparat fericirea.
Suferinta,e felul in care faci tu fata acum,raului.Ai fost invatata nu sa fii buna,ci sa nu mai fi atat de rea...esti convinsa ca trebuie sa scapi de monstrul din interior,si sa lupti pe baricade...binele,e un deziderat...un rezultat care poate fi atins prin lupta asta...daca apare cineva care iti spune ca nu ai nevoie sa lupti deloc,ca inauntru,nu e de fapt,nici un monstru,esti surprinsa...Ti s-a spus ca lupta asta,e singura motivatie,si te agati de ea,ca de singura cale care poate sa te conduca la binele dorit...dar nu ai nevoie deloc sa te lupti cu tine.Doar inceteaza lupta,si binele dorit,e deja atins!
Nu stiu despre ce naiba se vorbeste aici. Suferinta este felul in care fac fata raului? Am fost invatata sa nu fiu buna? gresit! sunt convinsa ca tre sa scap de monstrul din interior? Eu? Am scris eu asa ceva? Chiar de ar fi inauntru ditamai animalul crezi ca as vrea sa scap de el? Am zis eu undeva ca vreau sa ating binele, sau ce o mai fi insemnand si asta? Si ca de apare careva sa imi spuna ca inauntru nu e un monstru... hai sa fim seriosi. Asta e o abordare religioasa sau una literara? Niciodata nu mi-au placut cartile alea de psihologie aplicata gen: cum sa fii fericit neconsumand iarba, trei culori pe care trebuie sa le vizualizezi pentru a ajunge viteaz etc.
In concluzie, eu am spus doar ca scopul vietii nu e fericirea si tu vrei sa ma convingi sa scap de monstrul din mine care ma impiedica sa fiu sursa fericirii mele. Bine. Sper sa nu te faca nefericit scopul asta.
O sa inchei cu un sofism: Biblia ne spune sa facem bine celora care ne fac rau. Dar X nu mi-a facut niciodata vreun rau. Deci, pot sa ii fac ceva rau.
Arcangelo a scris:Din cate stiu eu,filmul ,,The Secret'',este un film gratuit,un produs non-profit.Cartile cu scriptul filmului,si interpretarile sotilor Hicks,nu sunt gratuite.Dar nu te obliga nimeni sa le cumperi...Unii au inteles aiurea,cuvintele lui Isus...cica trebuie sa plangi,sa flamanzesti,sa fi prigonit,ca sa fi fericit...sigur,nu aici! -dincolo...in lumea ailalta!
Uite asa,a reusit biserica sa ingroape si indemnurile la fericire ale lui Isus...lectiile lui de fericire...
Ba unii ,,sfinti parinti'' au spus chiar ca Isus nu ar fi ras niciodata...nici macar nu ar fi zambit...doar a plans(!!!)
Uite asa,a ajuns sa li se para oamenilor ca fericirea e imorala,si suferinta e morala,sfanta,mantuitoare...ca vor primi rasplati ceresti dupa cat de multa suferinta indura aici,in ,,valea plangerii''! :D
In schimb,aia fericiti,aia care s-au bucurat,care au ras...aia or sa fie aruncati in fundu' iadului!
Asa,sa se invete minte... :D
Asta ii prosteala de popa cu scopul manipulari,veniti dragi mosului si da-ti bani ca va scap eu de pacate! Si pusderia de oameni manipulati se duc ,ca ,de,asa au fost ''invatati''.
Lily Anne a scris:pai nu o vreau, pt ca fericirea continua inseamna pierdera sensului fericirii.Asa cum viata fara de moarte inseamna pierderea sensului vietii.
Excelent punctat.
Numai ca noi nu-o sa avem parte niciodata de fericire continua, chiar daca ti-o doresti sau nu. Suntem prea prinsi in cotidian si in actul de a depasi obstacole, ca efect al existentei intr-o societate. Ne straduim sa supravietuim. Ne cam ocupa din viata.
De-asta pretuim fericirea asa mult - n-o avem din abundenta. Dac-am avea-o, ar deveni ceva banal.
Si-acum, Arcangelo, o sa-mi zici ca fericirea e a mea si ca n-are nicio treaba cu ceilalti?
Ba uite ca are; vreau sau nu, am tangenta cu tot ce ma inconjoara.
Inevitabil, devii dependent. Probabil traiesc la nivel primitiv, dar in acest moment fericirea mea deplina depinde de muuuuuuulte lucruri. Probabil ca n-o s-o obtin niciodata, dar gust cate putin (si oarecum constant); mi-ajunge.
me and just me a scris:Asta ii prosteala de popa cu scopul manipulari,veniti dragi mosului si da-ti bani ca va scap eu de pacate! Si pusderia de oameni manipulati se duc ,ca ,de,asa au fost ''invatati''.
Se promoveaza o gandire optimista. Nu e ceva rau...
Daca au ceva castiguri de-aici, cine stie?
diclona a scris:Nimeni nu spune că n-are dreptate, dar terminaţi-o naibii cu "misiunea" şi cu punerea lui pe aceeaşi cruce cu Iisus,
Editat Lun 20 oct 2008 12:37
Omul prin esenta este creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu si implicit in interiorul sau coexista Umanul si Divinul. Umanul (partea materiala) incepe sa simta fericirea atunci cand are cel putin strictul necesar pentru a supravietui (nu e nevoie sa enumar ce anume). Partea divina din noi cere evolutia si spiritualitatea si se simte fericita atunci cand incepem sa simtim comuniunea cu Dumnezeu, cu lumina si iubirea. Aspiratia catre Dumnezeu trebuie sa fie mai presus de orice, iar noi, ca parte din intreg trebuie sa pastram un anumit echilibru intre cele doua, nu putem sta in mijlocul patului, asteptand sa ne pice din cer cele necesare, asa cum nu putem astepta sa ne pompeze Dumnezeu "cunoasterea" direct in minte si suflet. Atunci cand punem mai presus de lumina si iubirea sufletului, atasamentele noastre si partea materiala lumea fiecaruia dintre noi incepe sa se destrame din interior catre exterior ...
Fericirea ... Fericirea poate avea multe intelesuri: copilul care-si primeste bicicleta mult visata, adolescentul care simte primii fiori ai dragostei, tanarul mandru ca a terminat faculatea, batranul care-si plimba nepotul prin parc, o iesire in mijlocul naturii cu prietenii, achizitionarea unei carti foarte greu de gasit, copacul inflorit din fata geamului, trilul pasarilor dimineata, prima raza de soare ce-ti lumineaza chipul, florile inghetate de pe geam - iarna ...
In acest moment pentru mine fericirea inseamna cunoasterea propriului univers interior, ca parte a intregului ...
Editat Lun 20 oct 2008 12:35
ironic a scris:
Fiecare are o misiune de indeplinit in asta viata, eu cred. Probabil misiunea ta este sa ma faci sa inteleg ca nu am nicio misiune. Naiba poate sti?!
Am sa te citesc si pe tine Diclona, urmarindu-ti evolutia indiferent daca este vorba de o "misiune" ori de o "intamplare".
ps: cand ma citesti , daca ma citesti, mai arunca si un ochi la nick, ptr ca viata de multe ori este ironica.
Arcangelo deocamdată e la stadiul de
Editat Lun 20 oct 2008 14:21
diclona a scris:Pe mine nu mă convinge tocmai pt că-i lipseşte dumnezeul din v
Cat de usor e sa tragi mata de coada,cand sta cuminte,dar sa vezi cand se satura de cumintenie, ce "frumos" e.
Diclonuta,draga ( nu e linguseala si nici ironie),iti inteleg marea dorinta de a salva lumea si mai ales frustrarea in fata neputintei,dar poate nu e cazul sa fii atat de acida in a-i arata unui om paiul din ochi,pentru ca nu poti accepta fie si doar intentia de a face un lucru bun,intr-un mod sau in altul ,fiecare dupa puteri si dupa "misiunea" pe care si-o doreste a-l insoti in aceasta viata.
Sa lasam ego-ul fiecaruia sa "infloreasca" precum ii sta in fire,fara a da lectii atat de evidente(ceea ce nici tie nu-ti place) si sa incercam sa luam doar partea buna din tot ce auzim,vedem sau simtim.Nu e benefic pentru nimeni sa-l intoarcem din calea lui,caci are cine avea grija de asta.
Fericirea fara conditii exista. Nu este o permanenta stare de exaltare,ci este doar o multumire interioara,care te ajuta sa-ti mentii un tonus bun, sa faci lucrurile si sa suporti oamenii cu o oarecare placere,stiind in sinea ta ca undeva in ei exista si ceva bun,care ar putea fi exploatat in beneficiul lor si implicit al celor din jur.
Cei care vor o fericire mai mare trebuie sa stie ca exista un pret pe masura cererii.