Ce vreti sa stiti de la/despre mine ?

alone4ever a scris:

As fi pus Alexandrion, dar nu mi-a dat prin cap sa cumpar. N-am mai baut Alexandrion cu Pepsi de cand eram operator foto, cu mult inainte sa fiu militar.

Da, mai, lupta pentru ce vrei, nu pentru ce crezi ca vrei. Io ce ma vait aici ? Ca mi-am pus bazele de rachete sa parjoleasca ceva terenuri pe care de fapt nu le voiam. Ca asa a zis almighty ceva boala din capul meu, ca sa fiu om intre oameni, si a iesit o caterinca.

Acu sunt ecologist, plantez pomi, in cap, metaforic vorbind, ofc, si nefumat iarba. Dar sa nu ma puna dracu sa le bombardez si p-alea cu meme nocive implantate din frageda pruncie.

Viata ta e ceea ce esti. Dar ceea ce esti tu alegi.

Privire in viitor, in trecut, in prezent, pe langa si imprejur. Visator cu ganduri de otel si fantasme ale furiei, urii, disperarii, agoniei, a demonilor trecuti, prezenti si viitori, pe campul de lupta al propriei minti, in realitatea care exista pentru ca eu o concep, in lumea rece si intunecata in care ce am facut si ce puteam face nu imi dau pace. Si ma gandesc... Si visez. Este apusul epocii prezente, iar noua conceptie si ordine isi mijeste armele la orizont, cu nori de furtuna, luciri de metal, fulgere si tunete ce-i lumineaza calea, calea lupului... a vanatorului de nevoie, a cui este obligat sa scoata sabia, pentru ca rasaritul urmator sa oglindeasca un viitor mi bun in jungla umanitatii.

Te-ai hotarat sa te apuci de scris, cum ti-am recomandat? :P

Am scris poezii si o nuvela, dar in clasa a opta, pe vremea aia eram si olimpic la romana, si am mai fost si in liceu... Desenator si pictor sunt de cand ma stiu... Fotograf am devenit mai tarziu. Nu mi-au disparut niciodata aceste talente, doar s-a asternut praful pe ele in valtoarea murdarea a traiului cotidian, sub valul cenusiu al nevoilor de a trai intr-un loc in care inoti... sau te scufunzi, pana ce nu-ti mai gasesti calea catre suprafata. Si atunci apa se transforma in flacari ale eu-lui prea mult timp ignorat, prea mult calcat in picioare pentru a deveni ceva ce nu sunt, pentru a deveni ce vor sa ma vada altii ca sunt. O lupta cu mine insumi in care poate exista un singur invins si niciun castigator, un prizonier in inchisoarea propriilor ganduri, un copil azvarlit dupa gratiile la ce i s-a cerut sa fie.

Un spirit puternic nu moare niciodata, iar cand renaste din propria cenusa va incendia pajistile mizere ale ignorantei, ale josniciei, ale instinctelor lasate fara lesa sa muste insasi izvorul lor.

Hopaaa, dar ai sters bine de tot praful, nu gluma!

Lumina din spatele mastii matura nimicnicia din fata, sfarama prejudecatile si mercantilismul epocii in care traim.

Asta-i dedicatie speciala pentru avatarul meu? :roll: :D

:flowers: