Z e r o a scris:
Nu il vad vulnerabil. Adica nu intr-o asemenea masura incat sa-i dauneze. :) Iar agresivitatea o vad ca facand parte din el, eu cred ca el constientizeaza asta, si mai cred ca uneori nu se poate abtine sa nu se distreze amestecand inteligenta cu agresivitatea, privind de undeva de sus, cu detasare, pe cei care nu-l inteleg, amuzandu-se pe seama lor. La atata se reduce rautatea lui. Nu-l vad facand rau sub alta forma. De exemplu, nu il vad lovind intr-un om lovit la pamant, dimpotriva.
Se vede. Miserupismul tau, nu o spun cu rautate, se vede de la o posta. Putin iti pasa daca nu esti agreat. Asta deranjeaza, stiai? Da, sigur ca stiai.
1. Cam asa ceva :)
2. Am invatat acum multa vreme sa nu mai manipulez oamenii sa ma placa, ci sa fiu eu asa cum vreau eu sa fiu, iar ei sa aiba alegerea sa ma agreeze sau nu.
Sunt oameni care nu pot sa traiasca daca nu incearca sa faca la toti pe plac, pentru ca au nevoie de atentie, atentie pe care nu au primit-o candva, cand au dorit-o cu ardoare din partea cuiva (parinti, rude, prieteni, iubiti whatever). Eu ma feresc de genul asta de oameni daca nu am vreo nevoie de a intra in contact cu ei, iar daca intru, incerc sa le explic sa inceteze cu felul asta de a fi si sa fie liberi, sa spuna ce au de spus si sa faca ce au de facut, dar sa nu faca rau.
Nu dau decat in cine da in mine, in fiinte dragi mie sau in fiinte care nu se pot apara.
Despre miserupism... cei deranjati de el au in minte o intrebare: "Cum isi permite sa nu faca plecaciuni in fata domniei mele devreme ce am binevoit a-l baga in seama si pe el ?" Imi permit pentru ca sunt liber. N-am nevoie sa fiu bagat in seama de oameni care au impresia ca imi fac o favoare prin asta. Iar daca ei ma baga in seama oricum, greseala lor. Toti suntem oameni, nimeni nu este mai presus sau mai prejos. Cine crede altfel, va intra in conflict cu mine. Ii dispretuiesc pe cei aroganti, pe cei incuiati si pe cei care refuza sa aiba un minimum de grija de ei insisi desi ar putea.