Frica de caini

hans a scris:

, eu imi faceam curaj vorbind cu mine si continuandu-mi drumul, si rezultatul a fost cel asteptat:cainii latra, ursul trece.

Iti spuneai probabil unde gasesti antirabicul in apropiere...........

Cand merg in sat la bunica si fac cate-o plimbare de obicei iau painita la mine. Nu m-a muscat niciodata vreun dog. Ba un pechinez amarat care cantarea un kil mi-a rupt pantalonii preferati cu ani in urma. Culmea, nici nu m-a zgariat. S-a lipit de tiv si a tras de el pana l-a strigat adormita de proprietara

Alizee* a scris:

.Ii dau sa manance de cateva luni bune dar imi este teama sa pun mana pe ea , sa ma joc cu ea cum fac cu ai mei acasa

Nu se culca la picioarele tale sa o alinti?

joannahart a scris:

Ba un pechinez amarat care cantarea un kil mi-a rupt pantalonii preferati cu ani in urma. Culmea, nici nu m-a zgariat. S-a lipit de tiv si a tras de el pana l-a strigat adormita de proprietara

Da...si mie mi-a rupt pantalonii un vreasc. Nici nu l-am bagat in seama si probabil de asta s-a enervat in asa hal.

joannahart a scris:

I

Cand merg in sat la bunica si fac cate-o plimbare de obicei iau painita la mine.

mergi cu mancare la tine?

adica accepti sa platesti taxa de trecere?

ce umilire

Si mie mi e frica de maidanezi....la scara sorei mele - stam in acelasi bloc, la scari alaturate - s au adunat toti cainii din zona, din cauza unor persoane care le dau acolo sa manance....mie nu mi se pare ok.... laturile alea sunt scarboase, miros urat, aduna cainii acolo - sunt caini cu antecedente, si pe mine m au atacat, ataca copii, ataca oamenii si le zmulg sacosele daca au carne...pana unde e ok sa ti fie mila, si de unde incepe nesimtirea?

HareKrishna a scris:

Vezi-ti de treaba si daca nu ai nimic de spus nu imi mai cita postarile

Pai are dreptate, cam tot una e.

hans a scris:

Am auzit de la bunic-mea de un batranel care a murit singur in casa cu matza.L-au gasit dupa cateva zile vecinii cu urechile si nasul papat de independenta felina.

Un caine, moare de foame dar nu se atinge de propriul stapan.

Eh, omul era mort; oricum n-a simtit nimic si matza trebuia sa manance si ea... eu nu ma supar pe a mea nici daca se urca pe masa si-mi papa mancarea. Si chiar daca ma supar, imi trece repede.

Cat despre devotamentul asta proverbial al cainelui, stii bine ca nu este intotdeauna asa. Sunt si caini care musca mana celui care-i hraneste.

joannahart a scris:

Cand merg in sat la bunica si fac cate-o plimbare de obicei iau painita la mine. Nu m-a muscat niciodata vreun dog. Ba un pechinez amarat care cantarea un kil mi-a rupt pantalonii preferati cu ani in urma. Culmea, nici nu m-a zgariat. S-a lipit de tiv si a tras de el pana l-a strigat adormita de proprietara

:)

Exact asa am patit si eu cu o potaie de pechinez. Mic da' rau. Mi-a rupt gheata, dar pe mine nu m-a atins. Si am mai patit odata cu cainele vecinilor de la tara, care a iesit de sub niste lemne si s-a infipt in pantoful meu de catifea, nou nout (era Pastele), fara sa ma fi muscat pe mine :)

mica_curioasa a scris:

Eh, omul era mort; oricum n-a simtit nimic si matza trebuia sa manance si ea... eu nu ma supar pe a mea nici daca se urca pe masa si-mi papa mancarea. Si chiar daca ma supar, imi trece repede.

Cat despre devotamentul asta proverbial al cainelui, stii bine ca nu este intotdeauna asa. Sunt si caini care musca mana celui care-i hraneste.

Ai o matza tare obraznicuta. Trebuie neaparat educata... :)

hans a scris:

Ai o matza tare obraznicuta. Trebuie neaparat educata... :)

Eh, am ceva experienta cu matzele... asta e un pic mai salbatica, dar am mai domesticit-o un pic si acum isi permite cam multe.

Pisica sufletului meu, nu mai este, a murit :)

O alintam Terrutza. O crescusem de cand era un puiut mic si ma iubea tare mult si-mi era la fel de credincioasa ca un caine. Pot sa jur ca-mi ducea dorul cat lipseam. Cand ajungeam acasa si o strigam, indiferent pe unde era si ce facea, venea in fuga mienunand si-mi sarea in poala si nu era deloc nesimtita, avea muuult bun simt :)

De caini nu mai zic... de fiecare data cand merg la bunici le duc de mancare si urla, schirlaie, latra ingrozitor cand intru in curte, mai sa lesine.

Era o faza intr-o carte a lui Tudoran, Maria si marea (a fost si ecranizata) cu un cioban care se supara pe cainele sau si-l da Mariei. De tristete cainele nu mai vrea sa manance nimic si dupa cateva zile Maria il cheama pe cioban sa-l ia inapoi. Acesta vine, se uita la ciine, cainele se uita la el fara sa schiteze vreun gest, pe jumatate lesinat, apoi cand ciobanul ii zice sa-l urmeze, in semn ca l-a iertat, cainele se smuceste din loc, incepe sa se agite, sa sara in sus, si sarea asa de sus ca depasea inaltimea ciobanului. La ultima sfortare, cainele sare incredibil de sus, intr-o bucurie fatala apoi cade mort la pamant... :)

Iubita mea Terrutza

Ce frumoasa poza, curioaso, tu esti tare draguta,pisica nu-i pe placul meu :) dar si bunica are doua- tarcate.

Adevarul e ca nu poti sa stii niciodata cum reactioneaza un caine iar la sat unde sunt multi si se aduna repede........ eu cred ca frica se simte de la o posta :)