Ieri tot imi sarea in ochi titlul acestui topic. Si nu eram decisa ce sa imi raspund mie insami. O intamplare oarecare poate de fapt sa aiba o semnificatie mult mai profunda decat la prima vedere? Ce probabilitate exista ca un gest banal sa te duca spre o imprejurare care iti va schimba viziunea asupra propriei vieti?
Ieri seara, un fapt banal mi-a indreptat pasii spre ghereta de la coltul strazii. Acolo, o femeie din vecini statea si ea la rand. Dintr-o data imi spune:
"- Ai dat un concurs de curand la Primarie?".
Da, era adevarat, si nu mai vroiam sa imi amintesc asta. Fusese cumplit, invatasem mult, considerasem ca ma prezentasem bine, luasem nota mare, dar altcineva luase concursul! In cele din urma ma obisnuisem cu ideea, spunandu-mi ca pur si simplu nu am fost suficient de pregatita. Aveam nevoie sa cred asta, era mult mai "sanatos" pentru psihicul meu...
Ii raspund femeii:
"- Da, am fost, si nu l-am luat." Ma simteam prost, doamna aceea este o doamna a carei parere pentru mine conteaza. Un om echilibrat si profund, cum rar am intilnit. Si eram nevoita sa imi marturisesc infrangerea.
Ea insa ma priveste putin incurcata.
" - Nu... Altceva vroiam sa iti spun! Am fost de curand intr-un cerc de prieteni, si povestea o doamna mai in varsta ca ea a facut parte dintr-o comisie pentru examinarea unor concurenti la functii publice. Si ca o tinara de la scara A, care are o fetita mica, s-a prezentat fantastic de bine. Mi-am dat seama ca e vorba despre tine, dar nu am spus ca te cunosc. Ea, stiind unde stau, m-a tot intrebat... Spunea ca te-ai prezentat cel mai bine dintre toti cei de acolo. Pur si simplu la oral nu a existat nimic care sa te incurce. Ai raspuns clar, fara ezitari si foarte corect, cu o exprimare impecabila. La sfarsit ai cerut chiar sa mai iti puna intrebari! Ai recunoscut ca stii pana si numarul articolelor, pentru ca iti doresti mult sa lucrezi la Primarie. Dar... Dar nu de ei a depins. Pur si simplu altii au dictat cine trebuie sa ia postul!!! Si fata care l-a luat nu face fata deloc, nu cunoste nici o lege. Femeia era suparata, pentru ca spunea ca Primaria ar avea nevoie de oameni ca tine, care sa isi doreasca sa cunoasca cat mai multe, si care sa aia asa o prezenta. Toti din comisie au fost impresionati,dar..."
O privesc uluita. Nu imi venea sa cred! Tocmai ieri mi-am scos dosarul si am renuntat sa ma mai prezint la urmatorul concurs. Ceea ce nu inteleg este de unde stia acea membra a comisiei unde stau si ca am un copil?... De ce se informase? La ce ii ajuta? Nu ma asteptasem la asa ceva.
Sa fi fost o simpla coincidenta, sau imi era destinat sa aflu acest lucru?
Si eu cred in destin. Dar... Ma intreb unde e alegerea ta in situatia in care altii iti decid din umbra viitorul?... Fara a fi drepti?...