Arcangelo a scris:La ce-ti folosesc toate experientele astea? -de ce nu esti deja perfect?Ce rost are sa evoluezi...adica,toate astea,ar trebui sa aiba un rost...nu?
Daca as fii Dumnezeu,si as fi singura realitate,fiinta,constiinta...si nu ar mai fi nimic altceva...ce crezi ca as face? -nici macar pe mine nu m-as putea experimenta cu adevarat...nici nu mi-as putea cunoaste potentialul(ca doar ca nelimitat,am tot potentialul de a fii orice si oricine,de a evolua chiar,la infinit...)
Si din ce as putea creea ceva...cand eu sunt tot ce este?!
Ca sa ma experimentez cu adevarat,ar trebui sa creez contrariile...raul.Separarea.Primul act de creeatie-distrugere,ar fi sa devin multi...foarte multi...ca doar am puteri nesfarsite...asa,m-as putea privi ca si cum as fi altul...apoi,ar trebui sa fiu divers...pentru a-mi cunoaste puterea,ar trebui sa pot experimenta neputinta...pentru a-mi cunoaste libertatea,ar trebui sa pot experimenta limitarea si dependenta...pentru fiecare din calitatile mele extraordinare,ar trebui sa inventez defecte...
Care evolutie,Arcangelo?Asa ne place noua sa o consideram,dar sunt doar experiente de constientizare a informatiei creatie-distrugere,bine-rau,ce deja exista,iar fiecare actiune are consecinte proprii,care pot fi asumate si invatamintele asimilate.
Eu nu am raspuns la intrebarea "De ce a facut Dumnezeu lumea?",dar stiu ca experimentarea raului ne este adresata noua,oamenilor pentru a-l deosebi de bine.Poate ca suntem, asa cum spune Biblia,copiii lui si conditiile create sunt pentru cresterea noastra.
Isus spune undeva,,Tata,tu sti ca eu pentru ei ma rog,ca sa vada ca tu faci astea prin mine...''El nu avea nevoie sa se roage...stia ca e ,,ascultat mai inainte sa apuce sa ceara''.Toti suntem ,,una cu Tatal'' -dar nu toti suntem constienti de asta.Nu suntem separati decat de ignoranta noastra...si ea a fost neceasra multa vreme...acum,poate fi depasita.
Vrei sa spui ca nu e nevoie de rugaciune ca sa se implineasca cererile?
Ma gandesc,ca atunci cand spui o rugaciune folosesti un anumit ton,ai o anumita stare, care te poate ajuta sa atragi "energiile pozitive",cum spui tu.
Caci ,daca ceri pe un ton imperativ,atragi celelalte energii.
Isus voia sa scoata in evidenta ca doar prin El -IUBIREA- se face voia Tatalui.
Pai ocupa-te de ,,lucrurile marunte'' -daca asta crezi ca trebuie sa faci.Cine te opreste?
Nu ma opreste nimeni. 
Experientele triste,suferinta,par un fel de complot universal...vointa tiranica a unei fiinte atotputernice,si noi,niste victime sigure ale unui destin implacabil...adevarul e ca alegem sa experimentam si suferinta...avem motivele noastre sa credem ca e utila.Sa o dorim...poti sa nu crezi,dar daca o sa privesti adanc in inima ta ai sa constati aceasta uluitoare...complicitate.Tu alegi.
Cand spui "alegem" si "avem motivele noastre",te referi la noi ca si dumnezeu,dar de fapt stii foarte bine ca Dumnezeul din noi alege,nicidecum noi ca si personalitati distincte de El.
Este adevarat ca asta putem face noi,sa alegem din TOT, ceea ce consideram la un moment dat ca ni se potriveste sau ne-am dori.
Pai chiar traim asa cum vrem...nu asa cum ne dorim...asta e altceva...dar facem alegeri tot timpul,si alegerile au consecinte...ne jucam jocul...si-l jucam asa cum credem ca trebuie jucat.
Inainte de a fi vointa este dorinta sau altfel spus,mai intai intentia si apoi actiunea.
Imi aduci aminte ca sunt limitat...ca nu sunt atotputernic...nu care cumva sa uit! -crezi ca fac parada cu lucruri care ma depasesc...imi spui ca nu am puterea de a-mi decide viata si experientele...Eu iti raspund,ca nu stiu cum sa fiu puternic...am uitat(as vrea sa-mi amintesc)ma pomenesc ca atrag probleme,uneori,si ma minunez cand vad in mine ca le vreau...chiar e uluitor...si chiar as vrea sa inteleg de ce mai simt asa ceva.
Poate ca e doar plictiseala...cine stie?!
Ti-ai raspuns deja,corect.Si da ,e dorinta de nou,de cunoastere,de experimente si de crestere.
Cat despre a determina evenimentele,pot sa-ti spun,ca asta nu tine de dorinta...De fapt,dorind un lucru,ii simti absenta...(sigur,in chiar faptul ca-i simti absenta,ii recunosti,de fapt...prezenta!)
Simtindu-l absent,ne-prezent,il scoti din experienta ta,caci prezentul nu e un timp...esti tu.
Corect.
S-au poate divinitatea din noi.
Dorintele indeparteaza experientele prezentei...si apropie experientele absentei.Asta vroiam sa spun ca faptul ca vrei lucruri pe care nu le doresti,si doresti lucruri...insa nu le VREI.Altminteri,le-ai avea.Vointa,nu e acelasi lucru cu dorinta.
Cine le vrea ,dar nu le doreste?
Cine le doreste,dar nu le vrea?
Esti tu constient de asta in momentul in care au loc?
Eu zic ca nu,le realizezi abia apoi.Deci unde este PREZENTA ta in aceste actiuni?Inainte sau dupa?
E ca si cum ar fi jocul tau inventat de tine ,tu fiind si protagonistul...dar de fapt, nu e asa.
Esti protagonist intr-un "joc" inventat de altcineva.Si il putem denumi DUMNEZEU.
ps. De fapt tu realizezi divinitatea din noi,dar iti place sa spui si ca noi suntem Dumnezeu,dar este un atribut prea mare pentru un om.
