Iubire...dorinta...indragostire...sexualitate

catharsis

Eu mi-am format baza a ceea ce cred eu ca este iubirea citind "Arta de a iubi" a lui Erich Fromm, una dintre cartile mele de suflet. El propune iubirea ca singur raspuns rational si satisfacator la problema existentei umane. Pe langa faptul ca iubirea este actiune, cum a spus si Cleric Preston, Erich Fromm sustine ca iubirea este o calitate a sufletului celui care iubeste. Iubirea depinde de cel care iubeste, nu de obiectul iubit, ea este o atitudine, o orientare a caracterului.

Redau mai jos un rezumat al cartii preluat de pe internet, cu speranta ca va va trezi curiozitatea de a o citi:

Erich Fromm ( 1900-1980), psihanalist si scriitor, a publicat in 1956 lucrarea

Cleric Preston a scris:

His perspective on love (in The Road Less Traveled) is that love is not a feeling, it is an activity and an investment. He defines love as, "The will to extend one's self for the purpose of nurturing one's own or another's spiritual growth." Love is primarily actions towards nurturing the spiritual growth of another. Love cannot be sustained by mutual dependence; rather, love between two parties is made stronger when they are completely independent of one another.^[1]

Peck seeks to differentiate between love and cathexis. Cathexis is what explains attractions to the opposite sex, the instinct for cuddling pets and pinching babies' cheeks. However, cathexis is not love. All the same, true love cannot begin in isolation, a certain amount of cathexis is necessary to get sufficiently close to be able to truly love.

Once through the cathexis stage, the work of love begins. It is not a feeling. It consists of what you do for another person. As Peck says in The Road Less Traveled, "Love is as love does." It is about giving the other person what they need to grow. It is about truly knowing and understanding them.

Perspectiva sa asupra iubirii ( in Drumul mai putin umblat) este ca iubirea nu este un sentiment ,este o activitate si o investitie. El defineste iubirea ca " vointa de a se extinde pe sine in scopul cultivarii cresterii spirituale proprii sau a altuia.Iubirea inseamna in mod primar actiune spre a cultiva cresterea spirituala a celilalt. Ea nu poate fi sustinuta de dependenta mutuala , mai exact iubirea intre doua parti este mai puternica atunci cand sunt complet independenti unul de altul.

Peck incearca sa faca diferenta intre iubire si atractie . Al doilea element "cathexis" , este ceea ce explica atractia catre sexul opus, intinctul de imbratisa animale si de a pisca obrajii unui bebelus.Oricum "cathexis" nu este iubire. In acelasi timp iubirea adevarata nu poate incepe izolare, un anumit grad de atractie este necesar pentru a ajunge suficient de aproape ca sa fii sa stare sa iubesti cu adevarat.

Odata ce a trecut faza atractiei, munca iubirii incepe. Nu este un sentiment. Consta in ceea ce faci pentru cealalta persoana. Precum Peck spune in "Drumul mai putin umblat" iubirea este ceea ce iubirea face. E sa dai celulilalt instrumentele de care are nevoie pentru a creste. Inseamna sa-l/ sa-o cunosti si intelegi cu adevarat.

( Traducerea e in primul rand pentru mine, de gasiti vreo stangacie semnalati , va rog.)

Asa .....acu sa fiu si ontopic:

1. Sunt de acord partial.....frumos dar confuz un pic.

2. Iubirea de ce nu inseamna in mod primar actiune de acceptare a celuilalt asa cum este el/ea?

3. Riscam sa ajungem la o relatie de invatator/invatacel? Simt o contradictie intre sa cunosti si sa intelegi persoana si sa-l/sa-o tot cresti. Exista in fiecare o anumita disponibilitate de schimbare, dar ea tre sa vina din interior.

Kilkoana a scris:

2. Iubirea de ce nu inseamna in mod primar actiune de acceptare a celuilalt asa cum este el/ea?

Este o astfel de acceptare, dar

Rhini a scris:

catharsis

Asta facem noi aici? Descarcam trairi refulate? Ma tem ca intr-o zi cineva va inventa un monitor din care sa iasa mana de dupa tastatura si atunci efectele vor fi catastrofale.

Completare....nu putem intelege prin cathexis, ideea de catharsis. Termeni diferiti.

Kilkoana a scris:

Asa .....acu sa fiu si ontopic:

1. Sunt de acord partial.....frumos dar confuz un pic.

2. Iubirea de ce nu inseamna in mod primar actiune de acceptare a celuilalt asa cum este el/ea?

3. Riscam sa ajungem la o relatie de invatator/invatacel? Simt o contradictie intre sa cunosti si sa intelegi persoana si sa-l/sa-o tot cresti. Exista in fiecare o anumita disponibilitate de schimbare, dar ea tre sa vina din interior.

Cred ca este mai corect paragraful dat de Candice si mai pe intelesul oricui .

Pai...te contrazic,Harald.Eu spun,ca iubirea adevarata,este neconditionata,dar ca o relatie sanatoasa,este conditionata...doar ca nu de libertinajul sexual al partenerului...cu asta,sunt destule cupluri care se impaca...e ne-esential.

Eu o conditionez de RESPECT.Ca si Erich Fromm.(cu care sunt de acord,in general)

Ce imi pasa mie,cu cine mai face sex partenerul?! -asta e treaba lui...nu sunt (si nu vreau sa fiu)stapanul lui.Gelozia,posesivitatea,nu sunt manifestarile iubirii,ci ale egoismului si fricii.

Arcangelo a scris:

Pai...te contrazic,Harald.Eu spun,ca iubirea adevarata,este neconditionata,dar ca o relatie sanatoasa,este conditionata...doar ca nu de libertinajul sexual al partenerului...cu asta,sunt destule cupluri care se impaca...e ne-esential.

Eu o conditionez de RESPECT.Ca si Erich Fromm.(cu care sunt de acord,in general)

Ce imi pasa mie,cu cine mai face sex partenerul?! -asta e treaba lui...nu sunt (si nu vreau sa fiu)stapanul lui.Gelozia,posesivitatea,nu sunt manifestarile iubirii,ci ale egoismului si fricii.

Daca ar fi sa-l citam pe domnul Fromm :

"

Arcangelo a scris:

Eu spun,ca iubirea adevarata,este neconditionata,

... Ce imi pasa mie,cu cine mai face sex partenerul?! -asta e treaba lui...

Nu

harald a scris:

Nu