Început de Cleric Preston, Sâm 20 sep 2008 · 158 răspunsuri · 21.211 vizualizări
Cleric Preston a scris:http://www.blogger.com/email-post.g?blogID...521593907643780Fromm considera ca exista cinci tipuri mari de iubire :
a) iubirea dintre parinte si copil (iubire materna si iubire paterna );
b) iubirea frateasca;
c) iubirea erotica;
d) iubirea de sine;
e) iubirea de Dumnezeu.
Frati rivali, frati autentici
In conditiile in care
Editat Lun 22 sep 2008 20:13
Ceva despre iubirea de Dumnezeu poti sa ne zici? 
a browser a scris:Ceva despre iubirea de Dumnezeu poti sa ne zici?
Sigur (iata'ma's supraadaptat :P ). Despre D-zeu crestinilor, daca tot suntem majoritari in tara asta:
De exemplu, de ce s-a spus "Lăsaţi copiii să vină la Mine" şi nu "Veniţi pruncilor la Mine" ?. Cine-i impiedică pe copii să vină la Adevăr? Cine le deturnează drumul? :P (scriptul, o suma de principii de viata alese inconstient de copil sub influenta parentala, influenta care in majoritatea cazurilor este decisiva). Asadar..."De aceea se va indeparta omul de la tatal sau si mama sa si va...". Adica asa ar fi bine, sa ne maturizam si sa devenim oameni cu identitati solide si separate, care au capacitatea de a aplica iubirea in cele 4 principii expuse de Fromm: "grija, responsabilitate, respect si cunoastere".
La multi dintre noi e nevoie a se inlocui "pentru" din "sa iubesc pe celalalt pentru mine insumi" cu "sa iubesc pe celalalt ca pe mine insumi".
..............................................
Daca tot s-a inspirat AT-ul 100% din princiile crestine, ma intreb cum poti dori sa fi OK negand acele principii. Dupa zeci de ani de psihanaliza in ceata, Eric Berne a revenit la origini si odata cu el multi alti teoreticieni intr-ale psihologiei umane.
Editat Lun 22 sep 2008 20:33
Vreau un exemplu de dorinta a ei si de nevoie a ei sau mai multe.
Natura vrea cea mai buna combinatie de gene si nu tine cont de ceea ce gandim.
Candid C. (Candice) a scris:Fiind exclusivă prin natura sa, iubirea erotică răm
Editat Dum 12 oct 2008 20:27
...de fapt M. Scoot Peck diferentiaza clar indragostirea, de iubirea autentica....care am vazut ca reprezinta o serie de actiuni voite, nutrind prin intermediul lor cresterea spirituala proprie si a persoanei/nelor din jur. Deci doar in masura in care granitele eului propriu se extind (crestere spirituala proprie), acea persoana poate sprijini alta persoana in nevoile ei, in cresterea ei spirituala.
Astfel completez : Cea de-a doua problema este aceea ca experienta indragostirii este inevitabil temporara. Nu conteaza de cine ne indragostim, mai devreme sau mai tarziu indragostirea se termina daca relatia dureaza indeajuns de mult. Aceasta nu inseamna ca inevitabil incetam sa mai iubim persoana de care ne-am indragostit. Inseamna insa ca sentimentul extatic al iubirii care a caracterizat experienta indragostirii trece intotdeauna. Luna de miere trece intotdeauna. Bobocul romantismului se ofileste intotdeauna[...].
Dezvoltarea granitelor eului este un proces care continua de-a lungul copilariei, adolescentei si chiar la maturitate, dar granitele ce se stabilesc mai tarziu sunt de natura mai mult psihica decat fizica. De exemplu, varsta cuprinsa intre doi si trei ani este o perioada in care de obicei copilul ajunge sa-si dea seama de limitele puterii lui [...]. La trei ani copilul a devenit, de obicei, mai maleabil si mai cumintit, ca rezulatat al acceptarii realitatii ca puterea sa este relativa. Totusi posibilitatea omnipotentei este un vis atat de dulce, incat nu poate renunta la el chiar dupa mai multi ani de foarte dureroasa confruntare cu propria-i lipsa de putere. Desi copilul de trei ani a inceput sa accepte realitatea granitelor puterii sale, va continua sa intre cateodata in urmatorii ani intr-o lume a fanteziei, in care posibilitatea omnipotentei exista inca. Aceasta este lumea lui Superman sau a lui Captan Marvel. Incet, incet chiar si super-eroii sunt lasati la o parte si pana la viata adolescentei medii, tinerii ajung sa stie ca sunt indivizi constransi de granitele trupului lor si de limitele puterii lor, fiecare fiind un organism relativ fragil si slab, existand doar in cooperare cu un grup de alte organisme in ceea ce se numeste societate. In cadrul acestui grup, ei nu sunt in mod particular distincti unul de altul, fiind totusi izolati de ceilalti prin identitatile lor particualare, granitele si limitele lor.
Inauntrul acestor granite este singuratate. Unii oameni - in special cei pe care psihiatrii ii numesc schizoizi-. din cauza unor experiente neplacute, traumatizante din copilarie, percep lumea din afara ca iremediabil periculoasa, ostila, confuza si daunatoare. Astfel de oameni simt ca granitele lor sunt protectoare, asigurandu-le confort si isi gasesc siguranta in singuratatea lor. Dar multi dintre noi resimt singuratatea ca pe ceva dureros si se zbat sa scape din spatele zidurilor identitatilor individuale spre o stare in care sa poata fi mai uniti cu lumea din afara. Experienta indragostirii ne permite o astfel de scapare - temporara. Esenta fenomenului indragostirii consta intr-un colaps brusc al unei zone a granitelor eului individual, permitand cuiva sa-si uneasca identitatea cu cea a unei alte persoane. Brusca eliberare a lui insusi de el insusi, exploziva revarsare spre fiinta iubita si curmarea dramatica a singuratatii ce acompaniaza acest colaps al granitelor eului sunt resimtite de cei mai multi dintre noi ca extatice. Noi si fiinta iubita suntem unul si acelasi lucru! Singuratatea nu mai exista!
In unele aspecte (dar cu siguranta nu in toate) actul indragostirii este un act de regresiune. Experienta unirii cu fiinta iubita este un ecou al timpului cand eram uniti cu mamele nastre. De-a lungul acestei uniri re-experimentam sentimentul de omnipotenta la care renuntasem odata cu iesirea din copilarie. Toate lucrurile par posibile! Uniti cu fiinta iubita, simtim ca putem cucerii toate obstacolele. Credem ca forta iubirii nostre va face ca fortele opuse sa se incline supuse sau sa se retraga in intuneric. Toate problemele vor fi depasite. Viitorul va fi luminos. Irealitatea acestor sentimente din perioada in care suntem indragostiti este in esenta aceesi cu irealitatea sentimentelor unui copil de doi ani care se simte regele familiei ai al lumii, cu puteri nelimitate.
Tot asa cum realitatea intervine in fanteziile de omnipotenta ale unui copil de doi ani, la fel intervine si in fantastica uniune a cuplului de indragostiti. Mai devreme sau mai tarziu, ca raspuns la problemele vietii de zi cu zi, individul se afirma din nou. El vrea sa faca sex, ea nu vrea. Ea vrea sa mearga la film, ele nu vrea. El vrea sa depuna bani la banca, ea vrea o masina de spalat vase. Ea vrea sa vorbeasca despre slujba lui, el vrea sa vorbeasca despre a lui. Ei nu-i plac prietenii lui, ei nu-i plac prietenii ei. Asa ca amandoi, in intimitatea inimii lor, incep sa realizeze ca nu sunt una cu fiinta iubita, care de altfel va avea propriile ei dorinte gusturi, prejudecati si program, diferite de ale altcuiva. Una cate una, gradual sau brusc, granitele eului isi reiau locul; incet, incet sau brusc indragostirea se sfarseste. Cei doi sunt iarasi individualitati separate. In acest punct, ei incep fie sa dizolve legatura relatiei lor, fie sa initieze o opera de iubire reala.
Modul in care eu folosesc cuvantul "real" implica ideea ca sentimentul de a iubi din indragostire este fals -perceptia aceasta subiectiva de iubire este iluzorie ....iubirea adevarata nu isi are radacinile in sentimentul de iubire. Dimpotriva, iubirea reala apare deseori intr-un context in care sentimentul iubirii lipseste, cand actionam cu iubire in ciuda faptului ca nu simtim ca iubim.
Indragostirea nu este un act al vointei. Nu este o alegere constienta. Oricat de deschisi am fi la aceasta experienta sau oricat de dornici sa o traim, s-ar putea sa nu avem parte de ea. Dimpotriva, experienta aceasta ne poate captiva atunci cand noi categoric nu o cautam, cand e nepotrivita sau indezirabila[...]
Indragostirea nu inseamna o largire a limitelor sau a granitelor cuiva; insemna doar un colaps temporar al lor. Extinderea limitelor cuiva cere efort; indragostirea nu are nevoie de efort. Indivizii lenesi si indisciplinati au aceleasi sanse sa se indragosteasca ca si cei energici si dedicati unui scop. Odata ce momentul pretios al indragostirii a trecut, iar granitele au revenit la locul lor, individul poate fi deziluzionat, dar de obicei nu ii va fi largit perspectivele.
Editat Dum 12 oct 2008 23:16
Cleric Preston a scris:Ce se află
Apropo de faptul ca Dr. Scott Peck sau Erich Fromm sustin ca iubirea e actiune
http://stirileprotv.ro/stiri/international...-un-camion.html
Cleric Preston a scris:Apropo de faptul ca Dr. Scott Peck sau Erich Fromm sustin ca iubirea e actiunehttp://stirileprotv.ro/stiri/international...-un-camion.html
:soc: