Afli doar cand iubesti, e greu de vorbit despre asta doar ca cineva intreaba.
Cum simti iubirea?
Început de sado, Mie 17 sep 2008 · 352 răspunsuri · 40.843 vizualizări
Lucast a scris:La mine nu este loc pentru filosofii si metafore siropoase. Eu nu o simt deloc. Mai mult, consider ca un asemenea sentiment intareste slabiciunea unui om, asemeni unui drog, cautand mereu acea senzatie care a fost la inceput, intr-o dorinta nebuna de a o repeta, determinandu-l pe acesta in ultima faza sa-si piarda identitatea.
si atunci in functie de ce anume te apropii de un om, cum iti alegi partenerul/ii? 
faci o analiza SWOT, faci studii de oportunitate? dai cu banul?
lynxul_alb a scris:si atunci in functie de ce anume te apropii de un om, cum iti alegi partenerul/ii?
Mai simplu. Nu ma apropii.
Editat Lun 5 apr 2010 17:38
Lucast a scris:Mai simplu. Nu ma apropii.
Singura pe vecie si curioasa despre cum sta treaba asta cu iubirea ?...
Scorpionul_Rosu a scris:Singura pe vecie si curioasa despre cum sta treaba asta cu iubirea ?...
Nu sunt curioasa de felul meu.
Tu cum vezi iubirea ?
Scorpionul_Rosu a scris:Tu cum vezi iubirea ?
Eu gandesc putin diferit cu privire la acest subiect. Nu sugerez lipsa unui partener, ci doar ca a avea un partener nu trebuie sa implice in mod obligatoriu iubire. De ce trebuie tot timpul sa complicam lucrurile? Iubirea complica totul.
Eu sunt incapabila sa iubesc.
Lucast a scris:Eu gandesc putin diferit cu privire la acest subiect. Nu sugerez lipsa unui partener, ci doar ca a avea un partener nu trebuie sa implice in mod obligatoriu iubire. De ce trebuie tot timpul sa complicam lucrurile? Iubirea complica totul.Eu sunt incapabila sa iubesc.
Nu cred asta. Motive sunt multe ca sa nu iubesti pe nimeni si nici sa nu vrei asta. Dragostea nu complica decat daca e inteleasa prost sau e altceva, nu dragoste.
Lucast a scris:La mine nu este loc pentru filosofii si metafore siropoase. Eu nu o simt deloc. Mai mult, consider ca un asemenea sentiment intareste slabiciunea unui om, asemeni unui drog, cautand mereu acea senzatie care a fost la inceput, intr-o dorinta nebuna de a o repeta, determinandu-l pe acesta in ultima faza sa-si piarda identitatea.
Poate ar fi mai indicat sa simti mai mult si sa analizezi mai putin, in masura in care crezi ca iti lipseste ceva. Daca nu, evident, fiecare cu fericirea lui .
Dar nu trebuie generalizat. Unii sunt prea ocupati sa traiasca momentul pentru a cauta mereu senzatia de la inceput, iar celelalte aparute pe parcurs pot fi la fel de frumoase. In definitiv, nici noi nu ramanem la fel, nu suntem oamenii care eram atunci cand ne-am cunoscut partenerul, iar partenerul de asemenea. Identitatea ne-o schimbam, chiar si intr-o masura infima si imposibil de detectat, de la o zi la alta, si nu doar in functie de celalalt ci in functie de lumea care ne inconjoara.
Ideea e ca cei care se iubesc evolueaza impreuna, nu se trag in jos unul pe altul cautand sa-l intoarca pe celalalt la un stadiu precedent al existentei sale. :P
break2 a scris:Ceva imi spune ca nu simti cum spui.Daca nu obligam partenerul sa vina la noi cu buzunarele pline de promisiuni, iubirea nu complica nimic.
O sa-ti dau un exemplu, treci peste calitatea lui: intr-o seara imi asum riscul sa merg pe o strada neiluminata si fara oameni, la un moment dat, din intuneric, cineva ma izbeste cu capul de un zid. Ma ridic, imi revin din zapaceala,din lovitura, ma doare capul cateva zile, apoi trece.
A doua oara nu mai intru pe strada aceea, orice ar fi, poate sa crape Pamantul.
P.S. break, de obicei nu insist pe detalii, imi displace.