Mirada-Dicovici a scris:E dureros ce am spus eu, dar e adevarat. Ai sa-mi dai dreptate spre sfarsitul vietii. Mie nu mi-a trebuit sa astept atat ca sa inteleg acest adevar tragic, caci am murit de tanar. Tu poate ai sa intelegi la final...
Nu exista asa ceva. Toti murim in viata de mai multe ori, in sensul metaforic. Si de fiecare data ni se pare ca nu ne vom mai putea ridica atunci cand cadem, ca nimic nu va mai putea fi vreodata la fel. Eu sunt o persoana foarte echilibrata si totusi am trecut prin perioade foarte negre. Din care am iesit singura. Nimeni nu are de fapt prieteni, atunci cand vine vorba de propriul destin. Suntem singuri cu totii, singuri cu noi insine.
Nu-ti spun sa iti spui un "ce frumoasa e viata" in fiecare zi, cand te uiti in oglinda in timp ce te speli pe dinti, pentru ca ar suna stupid. Nu sunt de acord cu optimismul fals, atunci cand nu e cazul. Si sentimentele negative trebuiesc traite pentru ca apoi sa le putem lasa in urma definitiv, sa nu le caram in spate toata viata, ca pe un bagaj emotional inutil care ne afecteaza mai tarziu.
Iti spun doar sa astepti. Pentru a astepta, nu e nevoie nici macar sa speri. Au fost momente cand nici speranta nu am mai avut. Nu ma gandeam la nimic, "work-around-the-clock", ma concentram strict pe ceea ce aveam de facut, si asta m-a ajutat:
1. Sa uit (cel putin temporar, pentru ca noaptea plangeam cand puneam capul pe perna...dar cum ziua o luam de la capat, iar uitam...pana totul s-a estompat);
2. Sa avansez enorm in cariera si sa ajung pe o pozitie privilegiata, pe care putini de varsta mea o au...
Lasa gandurile negre si incearca sa te ajuti pe tine sau pe altii (e un sentiment grozav sa stii ca ai putut ajuta pe cineva cu ceva - ma refer la oameni care au cu adevarat nevoie de ajutor). Lasa praful din cimitir in pace, toti o sa ajungem acolo odata si odata si nu are sens sa ne petrecem viata gandindu-ne la asta. Ti-am spus, am fost aproape. Si nu e nici o fericire sa nu stii "if tomorrow comes". Pacat ca trebuie sa fii destul de aproape de moarte ca sa inveti sa pretuiesti viata cu adevarat... 8)
Intotdeauna ma revolta oamenii care nu vor sa mai traiasca, se complac intr-o stare semi-legumicola, vor sa se sinucida, etc. Altii ar da orice sa mai traiasca, iar ei vor sa moara. Viata e nedreapta, pentru ca nu ii ia pe cei care isi doresc asta, ci pe cei care iubesc, care se bucura, care au planuri de viitor... Sunteti inconstienti. Nu s-a intors inca nimeni sa va spuna cum este "dincolo", si totusi voi visati atat la asta... ;)
