Relatia dintre parinti si copii

Kilkoana a scris:

Nu imi place sa ma topesc de emotie. Nici de la partener nu am nevoie sa aud toata ziua "te iubesc". In relatiile unde iubesc nu imi place sa o tot zic.

dar nu toti suntem construiti la fel. si daca stii ca parintilor sau partenerului ii creezi o mare bucurie prin asta, eu spun - go for it. cand cei din jur sunt fericiti, starea lor contribuie la propria mea stare de fericire.

Kilkoana a scris:

Abandonat. Poate nu era cuvantul cel mai bun. Suntem crescuti ca ei pot tot, au tot timpul dreptate si sunt un fel de supraoameni.

Creeaza dependenta si trecem mai usor sau mai greu de momentul cand parintii devin doar umani si ne dam seama ca si gresesc. Cam de asta am zis ca te simti abandonat.

daca parintele ii inoculeaza copilului ideea ca e Super-mama-tata, da. dar daca il face sa inteleaga de la o varsta frageda ca exista limite, atunci nu se mai creeaza situatia descrisa de tine.

Ma vad nevoita sa vin cu cateva pecizari.

In cazul in care, pe o tema se dezbate un alt subiect decat cel dat, iar subiectul este interesant, se deschide un topic nou, in care se muta toate acele mesaje, considerate dincolo offtopic. Astfel, va puteti gasi mesaje pe un topic pe care sa nu fi stiut ca ati intrat. E perfect normal, moral si pana la urma, mult mai util.

In alta ordine de idei:

In momentul inregistrarii se considera ca ati citit acest regulament si sunteti 100% de acord cu cele scrise aici. Daca sunteti deja inregistrat in momentul afisarii regulamentului, actiunea de a posta in continuare inseamna o acceptare tacita a continutului sau, indiferent daca l-ati citit sau nu.

Responsabilitatea juridica pentru mesajele postate va apartine in totalitate. Dupa postare mesajele vor deveni proprietatea Roportal.ro si nu mai pot fi sterse decat in conditii speciale.

P.S. nu m-am adresat numai Bagherrei, ci tuturor celor care aveau nelamuriri in aceasta privinta.

:P Ma lasi?

Despre relatia parinti copii exista vreo 4-5 topice deschise pe forumul asta.

Pentru ce mai era nevoie de inca unul? Ce mama dracu' debita ala interesant cind el saracu' batea cimpii la greu?

Ceea ce e interesant pentru tine, nu poate fi pentru toata lumea si invers. Nu poti avea pretentia sa gandeasca toti ca tine. Voi cauta cele 4-5 subiecte deschise de care zici tu si, daca ele exista, le voi combina.

Cleric Preston a scris:

O mama obsedata de a fi omagiata pe 8 martie (de ce nu de ziua ei de nastere sa zicem) sau cu alte ocazii, e o mama care vrea confirmare pentru ceea ce e de la sine inteles dintr-un singur motiv, acela ca nu isi iubeste copilul in mod neconditionat, ci pentru sine, ca mama Iliescu.

Cred ca o cunosti si pe mama

As putea sa mai adaug doua chestii pe lista, chestii pe care poate ca le-as fi facut cu drag daca nu imi erau impuse, dar fiindu-mi impuse le-am detestat si am facut tot posibilul sa nu mai trebuiasca sa le fac

- obligatia de a ii spune "sarumana"

- obligatia de a ii saruta mana in realitate, nu doar prin cuvinte

Ravl a scris:

Am observat tendinta tot mai acuta de a'i acuza pe parinti , lucru care pana in secolul 19 ,ar fi fost de neacceptat conform cu moravurile timpului .

De ce o facem acum ? pentru ca suntem mai destepti ?

Nu cred , e doar o frustrare !

Inainte era un subiect tabu, la fel cum a fost candva sexul inainte de casatorie.

Azi suntem liberi sa ne expimam nemultumirile, macar retroactiv, daca la momentul cand se petrecea totul nu aveam puterea - sau macar stiinta ca ceva nu era in regula. Eu una cred ca este bine, mie imi face bine sa vad ca sunt atatea si atatea persoane care au trecut aproximativ prin ce am trecut eu. Nu pentru ca ma bucur ca si altii au necazuri, ci pentru ca ma simt putin mai bine inteleasa. Cei care nu au trait asa ceva nu prea inteleg, am auzit de atatea ori "exagerezi, toti copiii isi critica parintii, lasa ca o sa cresti si o sa gandesti altfel" ca mi s-a acrit. Am crescut si nu gandesc altfel!

Ravl a scris:

Nu cred , e doar o frustrare !

Da, pentru unii e o frustrare mare, faptul ca ti-au fost inselate asteptarile. Asteptari avem cu totii, de la parinte, de la partener. Problematic e cu asteptarile parintelui de la copil. Alea daca sunt bolnave, il pot nenoroci pe copil. Din pacate parintii cu asteptari bolnave sunt inconstienti, nu realizeaza ceea ce fac. Cu timpul, majoritatea copiilor devin copia parintilor. Mecanismul de imprinting parental face din fiinta umana o creatura imbatabila uneori in prostia ei, alteori in adaptabilitatea ei.

pentru cei "imbatabili" iata un site bun, o oglinda care-i poate ajuta sa se vada pe sine

www.psihologie.8m.com

www.psihologie.8m.com/educatie.htm

Cam de la o anumita varsta, parintii din minte devin imbatabili. Omul trecut de 40 de ani, ajunge din ce in ce mai nesimtit in a se manifesta exact ca si parintii lui. Din fericire, unii in sens pozitiv (daca parintii au fost pozitivi). Cei care se vor manifesta in sens negativ, o fac in complicitate cu propriul ego. Desigur, inconstient. Dar asa isi hranesc ei ego-ul. De aceea pot fi considerati vinovati, chiar daca sunt inconstienti.

Cleric Preston a scris:

Toti copiii isi iubesc parintii dar nu toti parintii isi iubesc copiii.

Nu toti copiii isi iubesc parintii. De exemplu, copiii lasati in grija neamurilor sau, mai rau, de capul lor pentru ca parintii vor sa stranga bani, se bucura de play station-ul primit, de blugii de firma si de apartament, dar ajung sa nu-si iubeasca parintii pentru ca i-au abandonat chiar in momentele cand aveau nevoie mai mult de sfaturile si modelul parintesc.

In plus, raman si cu impresia ca banii si lucrurile materiale sunt cele mai importante in viata.

Mami meu nu e genul de obsedata sa ii aducem flori de 8 martie, dar totusi nu o deranjeaza daca ii aducem. Cred ca ne iubeste, dar nu e genul de mama clasica, sa ne gateasca, sa ne tina in puf, la treaba cu noi. poti sa zici ca e o relatie rece in aparenta, dar acesta e felul nostru. Asa si noi copii suntem, nu imi place sa ma pupe mama, nu imi place sa o pup. Limbajul meu cu mama e destul de colorat, ne facem amandoua proaste. Relatia mea cu parintii pot sa ic ca a fost rece, p ca ne au crescut intr-un spirit mai spartan, dar asta nu inseamna ca nu o iubesc sau invers. Noi ne iubim destul de mult, dar ne manifestam cum putem.

Eu cateodata chiar ma intreb daca o iubesc mai mult decat o urasc sau invers. Sau daca de fapt am vreun sentiment real, sau nu o fi la mijloc pur si simplu vinovatia pe care mi-a imprimat-o, versus repulsia.

Justine_ a scris:

Eu cateodata chiar ma intreb daca o iubesc mai mult decat o urasc sau invers. Sau daca de fapt am vreun sentiment real, sau nu o fi la mijloc pur si simplu vinovatia pe care mi-a imprimat-o, versus repulsia.

Si eu am sentimente contradictorii, da, nu imi suport mama cateodata, dar o iubesc. cred ca si tu o iubesti, dar te mai enerveaza, si e normal.