Am cazut si m-am lovit

Am cazut azi cu rolele, nu stiu sa merg prea bine...m-am ridicat si m-am dus acasa. M-a gandeam pe drum ca poate ar fi trebuit sa merg cu ceilalti in strad ca pana la urma desi imi rupeam pantalonii mei noi, poate as fi reusit sa ajung pana acolo si inapoi. Dar eu am venit inapoi resemnata ca rolele nu-sa de mine si m-am multumit cu o partida de aerobic.

Asta e un caz banal...dar cand un lucru nu merge si mereu ai obstacole, ar trebui sa renunti (ca nu e de tine) sau mergi pana nu mai poti pe acel drum?

Voi cum procedati?

de obicei ma descurajez destul de repede si incep sa busesc tot dar ma calmez si continui iar cand e vorba de lucruri importante cum ar fi prietenii incerc sa razbesc si nu ma las usor

ha..in prima faza as fi zis ca sunt cam in aceasi situatie cu tine steal_me dar eu nu arunc nimic (prietenul meu arunca lucrurile si da cu pumnul in perete sau geam, sa julit urat tare odata cand a dat in geam) eu sunt mai emotiva ...daca nu pot si nu pot si ma las pagubasa si vine cineva sa vb despre acel lucru cu mine si simt cea mai mica urma de repros...plec si plang pana ma calmez...eu asa fac si la nervi ca sa ma calmez plang

Nu renunta dupa primul "obstacol", ridica-te si incearca din nou, daca nu reusesti sa te ridici uite iti dau eu o mana de ajutor :">

depinde cat de mult vrei sa ajungi la strand (acolo mergeai nu?) ..

eu ma las pagubasa atunci cand nu imi doresc suficient de mult un lucru, dar porbabil ca atunci cand vrem ceva mult mult de tot, nu conteaza daca ne rupem pantalonii cei noi, si mergem mai departe

eu nici o data nu las nimica sa ma impiedice sa fac nica....ori fac ce mi-am propus ori mor incercand :De

pe.sa.: de-aia erai sup ella? Si nu puteai sa zici si tu?

tot ceea ce facem are un anumit pret, eu m-am obisnuit deja cu ideea asta, asa ca nu mai dau inapoi dupa primul obstacol, ba din contra, merg mai departe, incerc sa vad ce nu am facut corect si incerc sa invat din greselile mele. Am trecut si eu prin faza asemanatoare cu tine cu rolele, numai ca la mine a fost cu bicicleta..am pornit intr-o mica excursie cu prietenii mei, iar eu am picat cand am picat si mi-am rupt pantalonii in genunghi, dar nu m-am intors acasa sa ma schimb...mi-am zis ca am pornit la drum, care stiam ca prezinta anumite riscuri, si am pedalat alaturi de prietenii mei, desi ma durea ingrozitor genunchiul.

Asta e una din aventurile mele care mi-a venit in minte.... "

Daca e ceva ce imi doresc cu adevarat, nu renunt niciodata, indiferent de situatie !

caestia cu rolele e un caz particular, nu e mare smecaerie sa stii sa mergi pe role...poti sa le lasi si sa te concentrezi la alte lucruri mai importante,dar daca nu ai altceva mai mportant de facut, became a roller scaates guru :De

cati ani ai ellla?:De :Pe

25 de ani am

Am un hanorac imprimat cu guru dar nu vreau sa devin roller scaater, am vrut sa ies sa imi mai dezmortesc oasele. Nu e prima data cand ies cu rolele dar acum am avut companie niste omuleti care chiar stiu sa mearga si atunci eu am dat cu popoul de asfalt incercand sa ma tin de ei... uite, si acum ma doare de numai pot.M-am intors acasa cu gandul sa imi sun prieten sa mergem la tenis.Avea treaba. Asa ca m-am apucat de aerobic...

Anyway, bat campii cu gratie...

M-am simtit ca o looser pentru ca am mai abandonat si in alt gen de situatie in ideea ca "daca nu merge inseamna ca nu e de mine, trebuie sa renunt" ...si aveam o problema cu conceptul psihologic referitor la faptul ca poate ar trebui sa ma bat pana mor, ca Neo...

Dar cred ca Rain are dreptate...numai de-as putea sa fiu asa perseverenta

Eu ma plictisesc repede de o chestie, asta e o mare idiotenie in ce ma priveste