scoala de a fi om, inainte de a fi barbat, femeie, parinte...
...si nu, nu e scoala vietii( cred ca din nefericire): ...in proportie de 90 % am auzit:'viata m'a invatat sa fiu neindurator, sa nu am incredere, sa...'...si de 10% am auzit:' ba, eu am facut asta, am fost in iad...stiu cum e...nu voi duce pe altii acolo...sau macar voi incerca sa nu mai ajung eu...'
ne lipsesc nu atat informatiile, cat deschiderea spre ele...
copii abuzati? da, ne sar in ochi extremele- dar pe mine mai nou incepe sa ma ingrijoreze mijlocul, procentul covarsitor al celor care considera inutila scoala, responsabilitatea, al celor care nu stiu ce vor sa faca in viata, al celor care au tot mai putine idei nepreluate din mixtura de telenovela si la bloc despre ce inseamna o familie, al celor care traiesc tot mai mult dupa principiul 'sa moara de ciuda dusmanii', al celor care in momentul in care au descoperit ca accesul la o anumita cultura si civilizatie implica un mimim efort au gasit posibilitatea de a o inlocui cu un simulacru...al celor multi ...al bancului pe care de mult am inceput sa nu'l mai consider banc:'nu te'ai dus dincolo, nu esti in stare sa joci fotbal...du'te mama la facultate, sa ne rada tot cartierul'
...uitam tot mai mult sa fim individualitati ale unei specii definite prin morala...pana sa invatam sa fim parinti...ar trebui sa stim cine si ce sintem( in sens restrans si extins deopotriva)
