am stat si am citit intreg topicul si m-am gandit oare chiar asa este?
si stiti ce raspuns mi-a venit in cap....
asa cum il educi asa il ai....
diela a scris:Daca tu ca parinte ai principii clare de viata, stii care-s valorile si care-s non-valorile, daca esti langa copilul tau si nu-l lasi in grija altora - atunci poti face un om din el
nu puteam sa o zic mai bine,de fapt ai stiut sa zici exact ce era im portant ;)
laurent-III-rd a scris:Nu este vorba ca este o lume diferita.
E vorba de educatie si ambitie. A disparut cu totul asta .
Numai exista respect, si se cultiva anarhia. Priveste ca sunt tineri de 20 de ani care nici nu au serviciu. Ce parinti crezi ca vor fi aceia ?
Deci ratati este putin spus.
asa si ce daca nu au serviciu la 20 de ani.... hmm poate vor ceva mai mult...adica nu sa fii angajat la orice crasma....sau mai stiu eu unde..... uite ca acum nici eu nu mai lucrez...si..sincer imi pare bine ma po concentra asupra a ce vreau eu sa fac facultatea...care imi place...
Arcangelo a scris:Tot vorbiti de ,,afluxul informational'' la care sunt supusi copii...dar copii astia...mai ...citesc? -ceva...nu manuale,ceva acolo...
uite ca nici mie nu imi place sa citesc si nu mi-a placut....dar pentru asta eram prima mereu din clasa
AH45 a scris:Depinde de copil daca vrea sa urmeze sfaturile parintilor si sa primeasca educatia pe care acestia i-o pot da. A,si inca ceva : cateodata bataia este rupta din rai ! ;)
da cum sa nu... cand parintii isi varsa fustrarile asupra copiilor sigur e rupta din rai
Xylia a scris:Legat de bataie: eu mereu cand primeam cate o palma sau cand eram trasa de par pana ramanea jumate din el in mainile bunica-mii, simteam o ura nemasurata fata de persoana care imi aplica "corectia" si faceam si mai rau, scandal, tranteam. Mai ales ca de cele mai multe ori greseam fara sa-mi dau seama ca faceam rau sau, din contra, vroiam sa iasa bine si iesea prost. Imi amintesc ca eram prin clasa intai si lucram cu mama la matematica si mereu cand nu stiam incepeam sa plang pentru ca stiam ca puteam s-o incasez rau de tot daca greseam. Apoi, cand am mai crescut, de fiecare data cand luam o nota mica (si se intampla cam rar) trebuia sa ma pregatesc sufleteste pentru ironiile maica-mii, care niciodata nu m-a comparat cu majoritatea, ci cu cei mai buni. Poate ca de-asta am si ajuns asa blazata acum. Dar sunt o ratata si ma mandresc cu asta ;).
ne tinem de mana atunci
si uite asa eu au ajutat la distrugerea vietii mele...da parintii mei,u acum muncesc sa mi-o refac....