N-as fi crezut vreodata sa dau peste cineva cu o problema atat de asemanatoare cu a mea!De fapt poate ar fi trebuit sa postez si eu un mesaj asemanator dar am preferat totusi sa raspund.
Nu am stat sa vad efectiv toate raspunsurile celorlalti la problema ta poate din cauza faptului ca, fara sa doresc acest lucru-ma identific destul de mult cu problema care o ai tu.Scriu la o ora destul de tarzie in noapte la care ar fi trebuit sa dorm insa simt nevoia sa dau o parere personala, un "raspuns" daca vrei sa-l numesti asa.
Si eu am simtit exact aceleasi lucruri la varsta ta-27 ani-si imi amintesc aceasta ca cel mai mare cosmar psihic care l-am avut vreodata, lucru care a lasat amprente foarte adanci ale caror urme au ramas si astazi...ma simteam respins de toate fetele si asta ma innebunea la culme! Scuzama daca ceea ce scriu acum nu e foarte coerent, fiind poate si efectul oboselii care o simt dar simteam nevoia sa raspund acum, imediat.
Poate partea mai buna este ca in prezent nu mai sunt asa disperat cum eram la varsta ta desi am ajuns la o varsta mai tarzie-am 32 de ani.Fa un efort si revino-ti fiindca si eu vreau sa scap de singuratate si simt ca a trecut deja(mult) prea mult timp.Mai am inca perioade de deprimare-disperare-dar acestea din urma trec relativ repede.Incearca sa te gandesti ca eu sunt intr-o situatie chiar(mult) mai grea decat tine si inca nu m-am sinucis! Desi recunosc ca m-am gandit de "n" ori la acest lucru!Si cred ca singurul motiv care m-a oprit s-o fac au fost parintii mei la care m-am gandit ca nu meritau asa ceva.Si in prezent fac eforturi sa-mi revin;nimic pe aceasta lume nu-mi doresc mai mult decat sa-mi fac o prietena dupa ce am asteptat atata amar de timp! Deci gandestete ca eu am 32 ani si sunt tot singur si sufar si eu ENORM in felul meu!
Speranta moare ultima.Numai atunci cand nu mai speri la nimic bun devii un mort-viu,cum eram eu acum ceva timp in urma;in prezent mi-am mai revenit cat de cat.
Iti doresc mult noroc si sper sa iti revii!
