!___! a scris:hernandez, nu pot sa spun ca am o problema cu felul in care arat. desigur, exista loc de (mult) mai bine, insa acum sunt ok ci mine insumi din punctul asta de vedere. sport fac insa nu ma ajuta deloc. inainte de a veni in bucurestu am consultat un psiholog si, de asemenea, pot sa spun ca mi s-a parut un demers inutil. ma linistea doar gandul ca joia urma sa ma vad cu el (psihologul), insa nu existau progrese de nici un fel. am incercat sa citesc niste chestii pe care mi le recomanda, insa pentru a pune aplica sfaturile din cartile alea mi se parea ca trebuie sa fac un efort prea mare de vointa, iar rezultatele erau nesemnificative. cred ca ar fi util sa precizez ca nu mai am deloc incredere in nici un fel de terapeut. astfel de terapii mi se par o metoda facila de a obtine bani de pe urma unor oameni suferinzi. nimic mai mult.
mira, cu tot respectul, ma gandesc demult la chestia asta cu sinuciderea si bineinteles ca mi-am pus si problema suferintei pe care as putea-o provoca prin gestul meu. cine a cochetat cu ideea asta stie insa ca exista momente in care astfel de argumente nu mai au nici o importanta. in facultate am avut o perioada foarte grea de singuratate in care am inceput sa imi pun problema sinuciderii. dupa facultate lucurile s-au mai imbunatatit, insa viata mea era tot pustie. intre timp am cunoscut pe cineva prin intermediul internetului. pentru ea am hotarat sa vin in bucuresti. ieri am inteles in sfarsit ca relatia noastra s-a terminat, desi eu incercam sa exploatez orice posibilitate de a salva relatia. chestia este ca am iesit din relatia asta mai sifonat decat am intrat. am fost parasit pentru un tip mai destept si mai vorbaret decat mine (poate si mai frumos). tot timpul vor exista astfel de "wise guys" iar eu voi fi tot timpul acelasi. acum m-am trezit singur in bucuresti. nu am intrat aici ca sa mi se planga de mila. stiu ca schimbarea poate veni numai de la mine, insa cred ca am puterea de a incepe totul de la capat. am avut cateva luni extrem de bune cu tipa asta. credeam ca suntem cat de cat compatibili. credeam ca vrem aceleasi lucruri. de exemplu in tot timpul asta cat am stat impreuna am fost doar noi doi, singuri intotdeauna. ieseam impreuna in oras, sa mancam pe undeva, sai sa cumparam haine sau creme sau diferite chestii. langa ea m-am simtit bine. nu aveam nevoie de nimeni altcineva. nici de prieteni nici de nimeni. era relatia perfecta din punctul meu de vedere. nu cred ca nu exista fete care sa isi doreasca acelasi lucru ca si mine. iar fetele astea cred eu ca cel mai probabil pot fi gasite pe un site de genul asta si nu pe unul de matrimoniale.
off topic: imi cer scuze pentru calitatea dactilografierii, insa scriu de la o sala de net unde literele de pe tastatura sunt indescifrabile.
o sa uncerc acum sa imi completez cat de cat profilul
somesh, nu sunt normal pentru ca:
mie nu imi place de exemplu sa ies cu baietii la o bere, mi se pare o pierdere de timp.
nu imi place sa plec in excursii sau sa ies din casa. mi se intampla sa mai calatoresc cu trenul sau cu metroul si sa aud persoane entuziasmate de ultima petrecere, ultimul drum la munte....pur si simplu nu inteleg ce poate fi atat de amuzant.
am avut o perioada in care ieseam mai des la munte cu un prieten pasionat de fotografie si care imi insuflase si mie pasiunea asta. totusi mi se parea extrem de deprimant. nu ma puteam bucura deloc de peisaje sau de aerul curat. nu ma gandeam decat ca uite, acum as fi putut sa fiu in alta parte, cu cineva. prefer sa stau in casa cu o fata decat sa ies la munte cu prietenii.
mai ies la forbal cu colegii de munca, insa dupa ce ma schimb si ma indrept spre casa, vad pe strada cupluri si asta ma face sa ma simt ca un gandac infect, incapabil de a pastra o relatie. am inceput sa cred ca singuta mea sansa este sa fac castig ceva mai multi bani si cu banii astia sa "cumpar" intr-un fel o relatie. daca stau bine sa ma gandesc, cam spre asta s-ar fi indreptat si relatia anterioara, care tocmai s-a terminat.
imi este foarte greu sa intru in vorba cu o fata, mai ales daca este necunoscuta.
pur si simplu nu gasesc subiecte de discutie. nici macar simtul umorului nu il am. umorul ascunde multe neajunsuri. oamenii impresia pe care o las la prima vedere este de "incuiat". m-am obisnuit cu asta, nu ma mai deranjeaza sa fiu considerat asa, mi se pare normal.
stai asa...stai asa.....ca mai ai nitzel si te demolezi singur. :P
nu esti anormal, ai fost pur si simplu privat incepand din copilarie si continuand si dupa de afectiune si crestere normala, chestie care ti-a deformat reactiile fata de cei din jur.
chestia cu cumparatul de relatii nu te reprezinta, e doar un gest disperat pe care te sfatuiesc sa nu-l faci.
faptul ca spui ca e pierdere de timp sa iesi la bere cand tu ai prefera sa stai in casa cu o fata, dovedeste cata nevoie de afectiune ai.si e normal, atata timp cat tocmai de asta ai fost privat.cand o sa-ti implinesti nevoia de afectiune, ai sa iesi in mod firesc la o bere cu prietenii pt ca ai sa-ti doresti, chiar daca si la momentul ala ai sa-ti spui:e ok, mi-e bine, dar...tot la ea vreau sa ma duc!
ai grija numai sa n-o sufoci...explica-i ca nu stii sa te comporti pt ca nu ai experienta relationala, din cauza vietii nefericite pe care ai dus-o, dar ca ai bunavointa si te va ajuta, daca tine la tine.
dar pentru ca EA sa apara, trebuie sa vrei tu sa iesi din tine, tu sa te deschizi si sa faci primul pas cu sinceritate spre cei din jurul tau si ei vor veni catre tine, ai sa vezi. beleaua e ca, oricat de mult ai suferi si ai plange ca vrei pe cineva, nimeni nu va veni daca in exterior dai aparenta de self-sufficient, caruia nu-i trebuie nimeni si nimic.stiu ca aparenta aia e doar ca sa te aperi sa nu fii ranit, dar, nu toti oamenii inteleg asta, cand ceea ce vad e complet pe dos! :D si at the end of the day...tu suferi.
iesi din tine, chiar daca e greu. iesi la bere si incearca sa te bucuri de berea aia, chiar daca nu e ce vrei in momentul ala.socializeaza-te.incet-incet.daca cineva incearca sa se apropie de tine si te simti timorat, nu zice NU din prima.vezi ce spune, cum se comporta...daca te intreaba, explica-i, chiar daca te balbai si te doare care sunt motivele.....poate te va intelege sau nu, dar important e sa incepi si a aparea si persoana pentru sufletul tau.iar cand apare, spune-i ce simti si ce te doare, nu te ascunde ca sa faci pe durul, sa nu fie umbre intre voi, pt ca problemele nu se rezolva de la sine, iar daca te iubeste, o s-o faci sa sufere.si e greu de dres o astfel de suferinta, cand credeai ca persoana de langa e tine e ok si apoi descoperi ca avea multe bube in cap de care nu stiai ...chiar daca te iubeste....crede-ma!
sfat competent de om patzit: iesi din tine, manifesta-te asa cum ti-e firea, incepi sa-ti apartii, nu mai trai in functie de parerea celorlalti, pentru ca, nu acei oameni traiesc in locul tau si in nici un caz nu iti vor da sfaturi in avantajul tau, ci in avantajul lor, sa le fie lor bine. 
copacel! :P