Hija a scris:
As vrea sa revin. Dar inca nu ma simt pregatita. Ma simt inutila in orice grup m-as integra, ma simt exlusa acum, si mi-e teama sa nu ma alunge si ei la randul lor cum am facut-o eu, din pacate, inconstient.
Incet incet te vei simti pregatita, incepe cu constientizarea. Nimic nu poate fi atat de grav si ireparabil, doar in imaginatia noastra. Daca vei avea sentimente bune, astea se simt si vei fi acceptata. Dar daca mai ai nevoie de timp sa vindece ranile, nu te grabi, viata e acolo si te asteapta.
Deceivedc1 a scris:
Si eu sunt la fel ca Hija doar ca eu am fost alungat si nu am avut beneficiul sa am un prieten adevarat(iubita n-am avut niciodata) cum zice ea ca a avut.Pe parintii nu i-am alungat ca locuiesc cu ei in acelasi apartament dar vb doar strictul necesar.Suntem amandoi in situatii identice.Da,viata merge inainte viata fiind totalitatea speciilor existente de pe aceasta planeta,spun asta pentru ca mereu m-a enervat vorba ,,viata merge inainte''deoarece simteam ca toti de pe pamant oamenii in primul rand mi-au intors spatele si m-au numit dezertor
Pai si pe mine. Poate crezi ca mie mi-e usor, poate tot ce ne desparte este nestiinta, dar si eu trec prin aceleasi incertitudini si evit reprosurile desi mi le fac si singura. Dar traiesc in ciuda la toate si asta e cea mai mare realizare a mea, fara sa ma mai plang, doar pe alocuri ma mai trezesc in panica.