Singuratatea!

Athmy a scris:

Cu cat vrei mai mult un lucru cu atat el iti pare mai greu de realizat. Invata sa te bucuri de ceea ce ai, chiar daca e putin, si viata te va rasplati, cand nici nu te astepti.

Si daca nu vrei nimic de la viata si te bucuri cu ce ai,viata iti da dar nu iti pune in poala,si daca iti da,tu trebuie sa iei,si cum stii ca iti da daca tu nu vrei ceea ce iti da?

astea sunt sofisme

daca iti vei dori ce ai, vei realiza ca esti fericit; in general avem tot ce ne trebuie pentru a fi fericiti

asta inseamna sa iei ce primesti fara sa ceri mai mult

Si daca ai numai amar, te multumesti cu amarul si zici si bogdaproste! Te prefaci ca-i dulce si-ti place? Aspiratiile pot ajunge sa fie piedici, daca te agati prea tare de ele, dar fara aspiratii cum mai inaintezi?

puişor a scris:

Si daca nu vrei nimic de la viata si te bucuri cu ce ai,viata iti da dar nu iti pune in poala,si daca iti da,tu trebuie sa iei,si cum stii ca iti da daca tu nu vrei ceea ce iti da?

Asta ma intrebam si eu.

aspiratiile cele mai frumoase, mai realizabile, raman nespuse

eu spun aici ce a functionat pentru mine, dar evident ca nu suntem toti la fel

Abc2009ro a scris:

Cand anume ai avut parte de asta ?

Sotul meu a murit in urma cu 4 ani si era un magnet pentru oamenii din jur, era mai mult cu prietenii decit cu familia dar eu il regret si acum la fel de mult. Datorita acestui lucru eu eram inconjurata de multi care erau prietenii lui insa ma bucura si pe mine compania lor.Am si eu citeva prietene de suflet dar obligatiile familiale ne tin putin deoparte.Acum stau in apartamentul socrilor astfel incit sa pastrez familia pentru baiatul meu (ca altfel cred ca se rupe ) de aceea existenta mea este ingradita ,nu sint libera sa fac ce-mi place si sa cultiv prietenii, viata pe care o am nu ma reprezinta insa sint prea singura s-o iau de la capat pe cont propriu. O sa spuneti, ce te impiedica sa-ti vezi de viata ta- ei uite ma simt ca la stapin si cu exceptia a citorva intilniri cu prietenele de care va spuneam in rest 0 viata sociala. Prieteniile se intretin cu 'momente vesele ...sau triste', adica sa faci lucruri impreuna, sa-i chemi pe la tine etc. Eu stau aicea ca n-am incotro si sint inca maritata 'fara sot', nu ma simt libera sa-mi 'fac de cap'(atentie ! fara sens peiorativ) cu prieteni vechi sau noi de orice fel...cam asta-i tot...

Athmy a scris:

aspiratiile cele mai frumoase, mai realizabile, raman nespuse

eu spun aici ce a functionat pentru mine, dar evident ca nu suntem toti la fel

Dai semne ca esti o fire puternica, este adevar in ceea ce spui dar depinde de unghi, fiecarea are unghiul lui din care priveste lucrurile.

Athmy a scris:

Cu cat vrei mai mult un lucru cu atat el iti pare mai greu de realizat. Invata sa te bucuri de ceea ce ai, chiar daca e putin, si viata te va rasplati, cand nici nu te astepti.

Ar fi bine sa-ti dai asa niste comenzi si creierul sa le execute. Omul are niste necesitati, variabile la persoana sau nu. Mie mi se pare ca iubirea este una dintre ele , integrarea sociala de asemeni, comunicarea.

Vreau sa stiu ,cei din jur traiesc bine fara sa fie iubiti? Nu sint lipsita , caci am un copil si o mama dar am trait si altel de iubire si aceea imi lipseste de ma doare incontinuu.

Analia a scris:

astfel incit sa pastrez familia pentru baiatul meu

Care familie? De ce nu ar putea fiul tau sa continue relatia cu bunicii, daca ati locui in alta parte? Nu ai posibilitatea sa pleci de la ei?

Iti inchizi viata, te izolezi, lasi timpul sa treaca peste tine si cand vei realiza cat ai pierdut, va fi prea tarziu.

Esti adult, esti stapana pe viata ta, de ce ii lasi pe altii sa te conduca? Le datorezi ceva?

Analia a scris:

Sotul meu a murit in urma cu 4 ani si era un magnet pentru oamenii din jur, era mai mult cu prietenii decit cu familia dar eu il regret si acum la fel de mult. Datorita acestui lucru eu eram inconjurata de multi care erau prietenii lui insa ma bucura si pe mine compania lor.Am si eu citeva prietene de suflet dar obligatiile familiale ne tin putin deoparte.Acum stau in apartamentul socrilor astfel incit sa pastrez familia pentru baiatul meu (ca altfel cred ca se rupe ) de aceea existenta mea este ingradita ,nu sint libera sa fac ce-mi place si sa cultiv prietenii, viata pe care o am nu ma reprezinta insa sint prea singura s-o iau de la capat pe cont propriu. O sa spuneti, ce te impiedica sa-ti vezi de viata ta- ei uite ma simt ca la stapin si cu exceptia a citorva intilniri cu prietenele de care va spuneam in rest 0 viata sociala. Prieteniile se intretin cu 'momente vesele ...sau triste', adica sa faci lucruri impreuna, sa-i chemi pe la tine etc. Eu stau aicea ca n-am incotro si sint inca maritata 'fara sot', nu ma simt libera sa-mi 'fac de cap'(atentie ! fara sens peiorativ) cu prieteni vechi sau noi de orice fel...cam asta-i tot...

Ar fi bine sa-ti dai asa niste comenzi si creierul sa le execute. Omul are niste necesitati, variabile la persoana sau nu. Mie mi se pare ca iubirea este una dintre ele , integrarea sociala de asemeni, comunicarea.

Vreau sa stiu ,cei din jur traiesc bine fara sa fie iubiti? Nu sint lipsita , caci am un copil si o mama dar am trait si altel de iubire si aceea imi lipseste de ma doare incontinuu.

Imi pare rau pentru sotul tau, probabil nimic nu va putea sa il inlocuiasca, iar viata e pustie fara el.

Dupa asa o pierdere este greu sa stii ce sa faci mai departe cu viata care trebuia sa fie in doi si nu e.

Socrii tai probabil mai rau iti aduc aminte de el decat sa te ajute si sa te inteleaga. Si eu cred ca iti trebuie o schimbare de atmosfera, sa iei viata in primire pe cont propriu si sa traiesti asa cum iti place si ai posibilitatea. Ce a fost a fost, nu mai ai obligatii fata de familia lui ci fata de familia ta.

Esti o persoana sociabila si vei avea si prieteni, cu conditia sa iti faci loc pentru ei. E greu dar merita sa ai curaj. Dar toate pe rand, la timpul lor. Succes

Analia a scris:

Sotul meu a murit in urma cu 4 ani si era un magnet pentru oamenii din jur, era mai mult cu prietenii decit cu familia dar eu il regret si acum la fel de mult. Datorita acestui lucru eu eram inconjurata de multi care erau prietenii lui insa ma bucura si pe mine compania lor.Am si eu citeva prietene de suflet dar obligatiile familiale ne tin putin deoparte.Acum stau in apartamentul socrilor astfel incit sa pastrez familia pentru baiatul meu (ca altfel cred ca se rupe ) de aceea existenta mea este ingradita ,nu sint libera sa fac ce-mi place si sa cultiv prietenii, viata pe care o am nu ma reprezinta insa sint prea singura s-o iau de la capat pe cont propriu. O sa spuneti, ce te impiedica sa-ti vezi de viata ta- ei uite ma simt ca la stapin si cu exceptia a citorva intilniri cu prietenele de care va spuneam in rest 0 viata sociala. Prieteniile se intretin cu 'momente vesele ...sau triste', adica sa faci lucruri impreuna, sa-i chemi pe la tine etc. Eu stau aicea ca n-am incotro si sint inca maritata 'fara sot', nu ma simt libera sa-mi 'fac de cap'(atentie ! fara sens peiorativ) cu prieteni vechi sau noi de orice fel...cam asta-i tot...

dupa n ani de casnicie eu zic sa fructifici timpul asta de singuratate pentru tine insati si pntru copil.

in nici un caz nu te arunca in relatii doar pentru ca e grea singuratatea. e mai dulce decat dezamagirile amare.

eu zic sa-ncerci sa te redefinesti pe tine insati ca om, ca femeie, ca mama, sa asezi trecutul la locu lui si pe urma ....vin altele de la sine.

Va multumesc asa de mult ca imi raspundeti !!

Asa de bine fac vorbele bune !!

Deja mai dispare putin 'ceata'

Va trimit inapoi o calda simpatie..

Analia, vreau sa stii ca si eu sunt singura. adica fara partener.

sotu meu a murit in urma cu aproape 3 ani, dupa 14 ani de relatie excelenta. nu am copii si asta e in avantajul meu, pentru ca ar fi fost foarte greu.

sa stii ca aici, pe forumu ropo sunt oameni absolut extraordinari, care ti-ar putea deveni prieteni virtuali si reali.

cu mine asa s-a intamplat. ti-ai putea imbogat enorm bagajul sufletesc s spiritual.

dupa cum vezi, pe langa poznele pe care le debitam la greu, gasesti enorm de multe lucruri cu adevarat valoroase.