Singuratatea!

bridget jones a scris:

atragi ceea ce simti, ceea ce esti.

Poate in cele din urma... mie nu mi s-a intamplat sa atrag ceea ce simt, ci contrariul.

ma-o a scris:

nu, am incercat sa ma apropi de oameni cat am putut, nu am ales sa fiu singura, a fost o vreme cand aveam multi prieteni, dar acum trec printr-o perioada grea si, ciudat, am ramas destul de singura si nu stiu unde si cand am gresit, asta ma framanta tot timpul, imi rasfoiesc viata aproape in fiecare noapte si nu stiu unde si nu intele de ce eu? e cumplit sa te gandesti in fiecare noapte cui ai facut rau si sa nu gasesti nimic ... nu cred sa fi uitat ceva ... am o familie totusi si nu stiu de ce ma simt tot mai singura ... tot mai indepartata, doar folosita ... undeva gresesc, dar nu pot sa-mi dau seama unde

Oamenii te tin in preajma lor atata timp cat le esti de folos. Cand nu mai ai puterea de a fi prietenos, prietenii te parasesc cu atat mai mult cu cat fiecare au viata lor.

Eu am ales sa nu-mi caut prietenii, sa nu le cer ajutorul, dar sa fiu tot timpul dispusa atunci cand au avut nevoie de mine si astfel, eu nu sunt dependenta de ei...

Pentru a-ti gasi linistea in viata, trebuie sa inveti sa fii multumit cu a darui si sa uiti ca ai nevoie sa primesti. In cazul in care esti dependent de a primi, vei fi vesnic dezamagit, te vei insingura dupa dezamagiri repetate!

nu, nu suntem niciodata singuri decat daca asa alegem noi.

Eu cred ca poti fi singur fara sa alegi asta.

Io nu pot fi singur. Si mor cand sunt singur. Si daca sunt singur nu pot sta ma duc la plimbare in oras oriunde nu suport sa fiu singur.

midnight-ghost a scris:

Sunt si eu curioasa daca este cineva pe acest forum caruia sa ii placa sa fie singur.

Eu unele dintre cele mai placute momente le petrec cind sunt singura. Acest lucru il simt inca din copilarie . Ador sa fiu singura cu gindurile mele, fara ca cineva sa ma deranjeze cu o cartea buna alaturi, cu muzica la fel.8)"

Exista cineva pe aici care a simtit macar o data ca iubeste singuratatea? :">

Daca te referi la singuratate la modul acesta, atunci da, si mie imi place singuratatea. Adeseori imi place sa fiu numai eu cu gandurile mele, sa disec pana si cea mai mica idee ce imi trece prin cap, sa analizez si sa reflectez, etc. De multe ori mi se intampla ca sa imi vina tot felul de idei functie de melodiile pe care le ascult. Cand prind vreo idee din asta, opresc muzica si stau sa ma gandesc pana hotarasc ca am pierdut destul timp cu asa ceva si ca ar fi cazul sa mai fac si cate ceva util. Sau pana decide altcineva acelasi lucru inaintea mea.

Azi imi aleg singuratatea. E mai buna decat sa-mi impart spatiul cu fiinte reci.

Azi am vrut toata ziua o doza din chestia asta...nu am avut parte de ea...

midnight-ghost a scris:

Sunt si eu curioasa daca este cineva pe acest forum caruia sa ii placa sa fie singur.

Eu unele dintre cele mai placute momente le petrec cind sunt singura. Acest lucru il simt inca din copilarie . Ador sa fiu singura cu gindurile mele, fara ca cineva sa ma deranjeze cu o cartea buna alaturi, cu muzica la fel.:cry:"

Exista cineva pe aici care a simtit macar o data ca iubeste singuratatea? :">

Depinde,vezi tu...oricui ii place la un moment dat sa fie singur,sa nu il deranjeze nimeni plus ca,de obicei,cea mai sentimentala latura a unei persoane iese la iveala atunci cand e singura.Dar asta este singuratate provizorie;cealalta e oribila,e cruda,nu are mila de nimeni;nu cred ca cineva poate sa traiasca singur.

Cineva a spus odata:Un om singur e un om rau.

Singuratatea despre care vorbesti tu e frumoasa,dar cealalta e crunta;desi au acelasi nume,sunt diametral opuse.Sunt ca niste surori...doar numele e la fel si baza sensului lor;in rest,fiecare merge pe drumul ei.Una dezvaluie partea negativa a unei persoane,cealalta pe cea pozitiva.(fireste,exista si exceptii;altfel nu s-ar confirma regula)

O zi frumoasa!!! :P

Nimeni nu vrea cu adevarat sa fie singur, asa cum spune si Ana. Dar putem sa ne dorim singuratatea sa sa avem parte de propria intimitate, aceea impreuna cu gandurile noastre si cu noi insine. Poate ca pustnicii tot asta cauta, daca sunt bine intentionati, sa se regaseasca si sa il regaseasca pe D-zeu.

Si mai poti dori sa fii singur cand nu vrei sa ai de-a face cu anumiti oameni, si nimeni nu te poate obliga. Iarasi e un lucru bun. Oricum, omul e o fiinta comunicativa si nu poate trai singur decat fortat.

Uneori imbratisezi singuratatea pentru ca altfel nu se poate. Pot fi in jurul tau si 100 de oameni, dar sentimentul asta oricum e cu tine. Si ai prieteni, ai familie, ai oameni care tin la tine si tu la ei, dar - esti singur! Intr-un final te obisnuiesti si nu te mai deranjeaza asa de tare. Doar ca pina atunci te-ai schimbat atit de mult incit nici macar tu nu te mai recunosti. Esti singuratic!

Unora le prinde bine singuratatea, decat sa se minta. Singuratatea poate deschide portile cunoasterii si intelegerii.