'Onushca'
doar nu vrei sa-ti citez din cateva lucrari de rezidentiat,,,
Hepatita autoimuna reprezinta o boala imuna, ce apare predominent la sexul feminin, caracterizata prin afectare hepatica cronica si manifestari imune sistemice.
Hepatita autoimuna (HA) este o boala relativ rara; aceasta raritate este data si de faptul ca nu este suficient cautata, iar mijloacele de diagnostic (determinarea anticorpiloR) sunt relativ costisitoare.
In general, descoperirea HA se face in fata unei paciente cu suferinta hepatica cronica, de obicei cu hipergamaglobulinemie marcata, cu febra, artralgii si la care marcherii virusali sunt negativi. La aceste cazuri cercetarea marcherilor imunologici (ANA, LKM 1 si SMA) sunt pozitivi.
Datorita unei predispozitii genetice sau unui factor exogen, se produce o pierdere a tolerantei imune fata de tesutul hepatic, acesta devenind din self, nonself. Dintre factorii exogeni, virusul hepatitei C este adesea declansatorul unei hepatite autoimune, mai rar hepatita B. Unele medicamente pot transforma selful in nonself (oxifenisatina, alfa metildopA). Tinta raspunsului imun este o proteina membranara specific hepatocitara (LSP - liver specific proteiN), care, printr-un mecanism oarecare (viral, toxic medicamentoS), sufera o denaturare, devine non - self, genereaza anticorpi si se realizeaza o citotoxicitate dependenta de anticorpi.
Tabloul clinic este in general mai zgomotos decat in hepatitele cronice virusale, dar si aici uneori simptomele pot fi cvasiabsente. Debutul este de obicei la femei tinere sau eventual dupa 40 de ani, cu astenie, fatigabilitate, febra, artralgii. Manifestarile imune pot fi variate si pot fi: tiroidita, amenoree, anemie hemolitica autoimuna, glomerulonefrita cronica, poliartrita reumatoida, purpura trombocitopenica etc.
Tabloul biologic cuprinde semne de afectare hepatica si semne imune. Biologia hepatica alterata se traduce prin cresterea transaminazelor (GOT,GPT), de obicei la valori 3-10 valorile normale . Restul probelor hepatice: IQ, bilirubina, albumina serica sunt variabil alterate. Mai intotdeauna vom gasi o hipergamaglobulinemie marcata, ca expresie a manifestarilor imune (de obicei peste 30-35%).
Modificarile imune specifice HA sunt prezenta unor autoanticorpi. Cel mai frecvent vom determina :
- ANA (anticorpi anti nuclearI)
- SMA (smooth muscle antibodY)
- anti LKM 1(liver kidney microsomaL)
- anti LSP (liver specific proteiN).
Examenul histologic , obtinut prin biopsie hepatica releva leziuni severe de piece-meal si bridging necrosis.
Diagnosticul pozitiv se face pe baza semnelor clinice de hepatita cronica, cu manifestari sistemice de tip imun (alte boli autoimunE), pe un tablou biologic cu citoliza evident crescuta, cu hipergamaglobulinemie, fara marcheri virusali hepatici prezenti, dar cu prezenta autoanticorpilor (ANA, SMA, anti LKM 1). Hepatita autoimuna este subimpartita in mai multe tipuri, in functie de autoanticorpii care apar:
-HA tip 1: caracterizata prin prezenta ANA si SMA; ea reprezinta marea majoritate a HA (aprox.70%). Apare de obicei la femei in jurul varstei de 40 de ani. Se asociaza adesea cu alte boli autoimune. Evolueaza deseori spre ciroza (aprox.50% din cazuri, daca nu este tratatA).
-HA tip 2: caracterizata prin prezenta de anti-LKM 1 in ser. Apare la ambele sexe, de multe ori in copilarie. Hipergamaglobulinemia este deosebit de mare. Acest tip se asociaza adesea cu infectia cu virus C, iar evolutia spre ciroza poate aparea in pana la 80% din cazuri.
-HA tip 3: este foarte rara. Se caracterizeaza prin prezenta de anti LSP.
incadrarea diagnostica (atat in categoria de HA, cat si a tipuluI) necesita o evaluare biologica fidela, complexa, dar si costisitoare. Totodata, neefectuarea tuturor acestor marcheri imuni poate duce la scaparea diagnosticului si la o evolutie in timp spre ciroza.
Diagnosticul diferential al HA trebuie facut cu:
-hepatitele cronice virale (unde marcherii virali sunt pozitivI); atentie la coexistenta infectiei hepatice cu virus C cu HA.
-hepatitele cronice medicamentoase - unde anamneza poate sa nu fie totdeauna relevanta; cel mai frecvent incriminate pot fi izoniazida -la pacientii cu TBC, alfa-metil dopa, oxifenisatina -in unele purgative (dar la ora actuala scoasa din uZ).
-boala Wilson-deficitul de ceruloplasmina, descoperit adesea doar in faza de ciroza, unde apare in plus inelul cornean Kaiser-Fleischer si prezenta semnelor neurologice. Determinarea ceruloplasminei serice, a cupremiei si cupruriei va pune diagnosticul.
-deficitul de alfa-1 antitripsina poate duce la o hepatopatie cronica. Diagnosticul se face prin dozarea alfa-1 antitripsinei, care va fi scazuta sau absenta.
-hepatopatia cronica alcoolica - este relativ frecventa, are un spectru histologic larg, ce merge de la hepatita acuta alcoolica, la steatoza, steatofibroza si ciroza hepatica. Anamneza asupra consumului de alcool, valori crescute ale gama - glutamiltranspeptidazei pot fi utile diagnosticului. Nu insa intotdeauna consumul alcoolic este recunoscut de pacient, ceea ce poate face diagnosticul etiologic dificil.
-ciroza biliara primitiva (CBP) se caracterizeaza clinic prin prurit cronic, intens; biologic, exista o colestaza marcata cu cresterea exprimata a gamaglutamiltranspeptidazei, fosfatazei alcaline si bilirubinei, cat si aparitia anticorpilor antimitocondriali (AMA). In stadiile initiale ale bolii, diagnosticul poate fi dificil. Tot in prezenta unui colestaze cronice, trebuie sa deosebim ciroza biliara primitiva de colangita sclerozanta, unde mai apare febra, absenta AMA, dar existenta la ERCP a unei saracii exprimate a arborelui biliar intrahepatic (sau un aspect moniliform al arborelui biliar, cu stenoze si dilatari biliarE).
Tratamentul HA se bazeaza pe medicatie imunosupresoare. Principala medicatie este corticoterapia (care se poate asocia cu azatioprina - ImuraN). Doza de corticoterapie cu care se incepe tratamentul este de 30-60 mg/zi (60 mg/zi in formele severE), administrata cateva saptamani, pana la scaderea evidenta a transaminazelor. Se scade apoi doza de prednison cu cate 5 mg (10 mG)/saptamana, pana la o doza de intretinere minima (10-15 mg/zI), care va continua cel putin 6 luni, pana la obtinerea remisiunii complete clinice si biologice (eventual histologicE). Azatioprina (2-3 mg/kg corp/zI) se poate asocia la prednison (sau poate inlocui prednisonuL), la pacientii la care apar manifestari cushingoide, ulcer gastroduodenal etc. Azatioprina este medicamentul care se administreaza ca intretinere in hepatita autoimuna, terapia durand de obicei ani de zile..
Aparitia recaderilor dupa oprirea tratamentului face necesara reluarea terapiei. O buna parte din pacientii cu HA trebuie tratati toata viata, deoarece doar o proportie destul de mica raman in remisie fara terapie.
2. rittere vezi pe luk si intreaba-l de noroc
el cam asa a procedat: a postit!
Pentru a stabilii boala care determina simptomatologia, se folosesc istoricul medical si examenul fizic, alaturi de un numar de investigatii. tu cunosti cauza ? hrana a la porc, inteleg, dar care ti-a umflat vasele. la tine se potriveste.
Diagnosticul de NASH necesita:
- absenta istoricului de consum de bauturi alcoolice in cantitate semnificativa (mai mult de 1-2 pahare pe zi)
- absenta altei suferinte hepatice
- acumularea grasimilor in celulele hepatice.
Testele imagistice pot depista steatoza hepatica, dar nu pot determina daca acumularea de grasimi a determinat inflamatie sau fibroza hepatica. Acestea sunt folosite pentru a elimina alte posibile cauze ale suferintei hepatice si pentru a depista tumorile hepatice, in cazul cirozelor hepatice. Testele imagistice care pot fi recomandate includ:
- ecografia abdominala
- tomografia computerizata (CT)
- rezonanta magnetica nucleara (RMN).
Pentru confirmarea diagnosticului de NASH se poate face o biopsie hepatica (analizarea microscopica a unui fragment de tesut hepatic, recoltat cu ajutorul unui ac).
Nu exista nici un tratament eficient demonstrat prin studii clinice pentru NASH. Cu toate acestea, modificarile in stilul de viata care scad riscul de afectare hepatica pot ajuta la stoparea progresiei bolii.
In general, tratamentul este tintit pe ameliorarea conditiilor care contribuie la agravarea steatohepatitei nonalcoolice. Pentru persoanele cu NASH se recomanda abandonarea consumului de bauturi alcoolice si intreruperea oricarui tratament medicamentos cu hepatotoxicitate.
Scaderea in greutate si reducerea valorilor colesterolemiei ajuta la stoparea sau limitarea afectarii hepatice.
Cea mai buna metoda de a scadea eficient in greutate, este dieta si exercitiile fizice regulate.
nu exista nici un tratament specific pentru steatohepatita nonalcoolica, In cazul persoanelor obeze, reducerea in greutate ajuta la stoparea sau limitarea afectarii hepatice datorita NASH. Afectarea hepatica de catre radicalii liberi se considera ca ar contribui la NASH. Medicamentele care previn aceasta afectare, incluzand anumiti antioxidanti si vitaminele E si C, s-au dovedit in testele preliminare, a fi de ajutor in tratamentul NASH. Afectarea hepatica de catre radicalii liberi se considera ca ar contribui la NASH. Medicamentele care previn aceasta afectare, incluzand anumiti antioxidanti si vitaminele E si C, s-au dovedit in testele preliminare, a fi de ajutor in tratamentul NASH. Siguranta pe termen lung si eficienta acestor medicamente in tratarea NASH sunt inca in curs de studiere.