Angelique26 a scris:Abuzatorii se justifica spunand ca fac asta din dragoste... dar oare asa sa fie?
E un subiect sensibil...
Eu ii inteleg pe barbatii care folosesc violenta in relatiile cu sotiile lor. Am folosit-o si eu, am vazut-o folosita in jurul meu. Am o mica idee cam care ar fi unele dintre mecanismele prin care poate aparea.
In cazul meu a fost vorba de suprasaturatie psihologica. Cele 3 palme pe care le-am administrat pana acum au fost date in 2 sedinte, surorilor mele. Saturatia psihologica din cele 2 cazuri a fost din doua directii diferite.
In primul caz, prima dintre surori devenise isterica si tipa la mine, i-am zis sa inceteze, nu a facut-o, a degenerat in cearta si la un moment dat am pocnit-o. Deznodamant-ul a fost ca s-a dus si m-a parat lui tata iar tata ne-a pocnit pe amandoi si ne-a pus sa ne pupam dupa, sa ne impacam. Cred ca aveam vreo 11-12 ani poate. Justificarea interna a palmei respective a fost de genul aducerii surorii mele cu picioarele pe pamant, aducerea la realitate.
Al doilea caz a fost ceva similar doar ca persoana isterica eram eu. 
Sora in cauza (cea mijlocie de data asta) plecase cu fratiorul meu prin oras vineri seara si s-a intors cu el duminica seara fara sa dea nici un semn de viata. Partintii, in special mama au trecut prin niste stari super oribile. Duminica seara mama ajunsese sa creada ca fratiorul patise ceva si ca sora nu mai indraznea sa vina acasa de frica. Eu am fost cel ce a trebuit sa o sprijin pentru ca abia se mai tinea pe picioare. Plecasem sa vedem daca nu cumva sor'mea sta tremurand de frica la coltul blocului, coltul strazi, coltul celeilalte strazi etc. 
Cand am reusit sa o conving sa ne intoarcem acasa l-am gasit pe tata in fata blocului, venise dupa noi sa ne spuna ca se intorsesera acasa sora si fratiorul. I-am pus-o pe mama in brate si am fugit sus. Am inceput sa urlu la ea si sa o intreb cum a putut sa faca ceva atat de inconstient... Ea a devenit indignata si a incercat sa bagatelizeze tot ce facuse. In momentul acela mintea mea a perceput ca ea e cu totul rupta de realitate si in consecinta... i-am dat o palma, cu avant... iar daca tot eram torsionat dupa prima, i-am mai dat una si la revenire. Am fugit apoi inapoi jos la parinti, aveam prea multa adrenalina si mi-am dat seama ca nu mai judec cum trebuie.
Cred ca multe din cazurile de violenta conjugala au un tipar similar. El intra intr-o lume personala, o realitate doar a lui si conflictul dintre aceasta realitate si realitatea in care traieste sotia poate duce la o incercare de realiniere prin violenta a celor doua realitati. El o percepe pe ea ca fiind aberanta si rupta de real pentru ca realitatea lui este perceputa ca fiind cea adevarata. Desigur... in majoritatea cazurilor realitatea lui e cea aberanta. Vise sfaramate, stress alimentat copios de interactiuni urate pe la servici, mai adaugi si distorsionarea cauzata de alcool si obtii ce se poate vedea in multe familii.
O relatie care ajunge aici... e de cele mai multe ori condamnata la suferinta. Fara o interventie majora sau fara o trauma majora, violenta va deveni norma, calea de refulare.
Multi se cred protejati/protejate de asa ceva... dar daca relatia are probleme... nimeni nu e in siguranta.
Protectia fata de asa ceva este la indemana tutoror dar implica munca si mai ales implica infrutarea fricilor din interior. E nevoie de curaj serios pentru a te infrunta pe tine insuti, pentru a deveni sincer(a) cu propria persoana si pentru a deveni o persoana integra, o persoana care sa asculte vocea propriei constiinte.
Si ca sa pun si un raspuns mai scurt... violenta nu este niciodata din dragoste, NICIODATA! Daca e din ceva, e din neputinta. Momentul in care devii violent e momentul in care declari ca esti incapabil sa mai gandesti, incapabil sa mai fii om si in consecinta recurgi la a fi un ANIMAL.
