gheorghe35 a scris:La sfidare trebuie sa fie o replica pe masura.
De la un adult e de asteptat mai mult decat putinta de a se confrunta cu un copil.
In momentul in care tu ca adult ajungi sa te consideri sfidat de un copil, inseamna ca esti un adult disfunctional, si probabil cu dificultati de integrare sociala.
Un copil nu sfideaza un adult, ci doar are reactii disperate la atitudinea de intimidare a unui adult, ca si o pisica prinsa la colt care scuipa.
Unde duc mai tarziu "replicile pe masura", la psihopati.
Iata in detaliu aici www.psihologie.8m.com
si www.psihologie.8m.com/educatie.htm
Arcangelo a scris:Tocmai asta e problema,am constientizat si am inteles problemele alea...doar ca nu le-am rezolvat...si nici nu am habar daca si cum o sa le rezolv vreodata.
Atitudinea e sa te focalizezi pe solutie, nu pe problema
vezi aici
Trecutul nu se poate uita decat daca faci Alzheimer. Poate exista doar un nou inceput. Pentru tine si pentru relatia care o ai cu ai tai. Inceput care presupune regasirea identitatii (sa redevii ceea ce ai fi fost in conditii normale de viata), aparare de la egal la egal si aplicarea mijloacelor de iesire din scenariul aberant de viata. De aceea e nevoie de psihoterapie 1-2 ani. Apoi inca 1-2 ani de chin.
Mijloacele de iesire din scenariul bolnavicios de viata sunt:
1.Increderea in sine prin sentimentul valorii de sine (care ti-l castigi facand ceva pentru tine, o cariera profesionala in ceea ce ai tu talent)
2.Simtul datoriei (fata de tine si ceilalti)
3.Comunicarea (eficienta, cu rezultat)
4.Sentimentele (cele reale, nu cele parazite, false)
astea se invata in psihoterapie, unde psihoterapeutul isi castiga de la tine o legitimitate de rol de parinte (un nou parinte)
Sau poti sa te reinventezi, recompui singur. Unii au reusit si asa ceva.

