sado a scris:decat sa fii vreo fiara care isi bate femeia,mai bine sa fii imprevizibil!
Mda!
Început de heidy, Sâm 23 aug 2008 · 315 răspunsuri · 31.210 vizualizări · închis
sado a scris:decat sa fii vreo fiara care isi bate femeia,mai bine sa fii imprevizibil!
Mda!
Simplu_X a scris:Mda!Femeia mea este ocotita, este o femeie cuminte, educata, nu as avea de ce sa dau in ea! Si chiar daca m-ar enerva, tot nu as putea sa o ating macar. Este o femeie deosebita, iar uneori sunt eu prea magar ca nu ii ofer mai multa atentie si mai multe flori si aprecieri!
asteptam sa spui asta!
Simplu_X a scris:Inseamna ca sunt previzibil si asta nu ma incalzeste cu nimic
decat sa fii vreo fiara care isi bate femeia,mai bine sa fii imprevizibil!
Darianna a scris:Si ca sa stii, in fata legii ai discernamant incepand cu varsta de 14 ani.
Ma indoiesc de lucrul acesta ..si cred ca esti intr-o grava confuzie.
Abia de la 16 ani ai capacitate de exercitiu restransa, pana la varsta aceia nu poti fi pedepsit.
In fata legi nu ai discernamant pana la 18 ani .
Darianna a scris:Am exemple garla pentru a te contrazice, insa nu imi mai pierd timpul, ca oricum nu ai crede decat daca ai cunoaste oamenii respectivi.
Nu contest cea ce spui, fiindca tocmai acel lucru este exceptia care confirma regula.
Si crede-ma ca am cunostiinte in toate mediile sociale.
Dar tu te referi strict la o anumita categorie de mediu. Lucru ce duce la subiectivism. 
laurent-III-rd a scris:Nu este nici relevant si nici adevarat. Primi 7 ani de viata pot influenta personalitatea individul in viitor decat daca acesta a fost supus unor tratamente dure pentru un copil, dar daca parintii s-au purtat corect cu el nu il influenteaza cu nimic.
Nici o psihologie pe lumea asta nu spune asa ceva. Las la o parte analiza tranzactionala care detaliaza exact cum influenteaza primii 7 ani viata copilului si voi posta ceea ce spune Erik Erikson, cu mult inaintea aparitiei AT-ului si Coachingului.
-------------------------------------------------------------
Stadiile dezvoltarii psihosociale dupa E. Erikson
1. Stadiul de la nastere - 1 an
Criza: incredere versus neincredere
In acest prim stadiu se formeaza sentimentul de incredere versus nencredere in ceilalti, in functie de ingrijirea si dragostea acordata copilului, cand acesta este nevoit sa aiba incredere absoluta in cei care-i ingrijesc. Rezultate pozitive:
Satisfacerea corespunzatoare a nevoilor bebelusilor va conduce la dezvoltarea unei atitudini increzatoare fata de mediu si speranta in viitor.
Rezultate negative:
Nesatisfacerea acestor nevoi existentiale intr-un mod favorabil va conduce in viitor la dezvoltarea sentimentului de neincredere, insecuritatate, suspiciune si teama de viitor in general.
2. Stadiul 1-3 ani (copilaria mica)
Criza: autonomie versus indoiala, rusine
In acest stadiu se dezvolta sentimentul de autonomie, incredere in sine, cand copilul vrea sa se apuce si sa faca anumite lucruri, cu riscul de a gresi.
Rezultate pozitive:
Incurajarea din partea parintilor in aceasta etapa va dezvolta copilului sentimentul de siguranta si incredere in sine absolut necesare in viitoarele situatii-problema pe care le pot intampina in viitor (in stadiile urmatoare).
Rezultate negative:
Daca dimpotriva, parintii manifesta dezaprobare in tot ceea ce fac copiii, mai ales prin ridiculizarea unei fapte, ca de exemplu atunci cand copiii mai fac in pat uneori si sunt apostrofati la genul: "nu ti-e rusine, esti baiat mare si mai faci in pat?" cand acesta din urma va incepe sa se rusineze de propriile actiuni, dar va pierde si increderea in propriile decizii.
Cum recunoastem ca s-a instalat rusinea la copil?
Copilul este in spatele fustei mamei in momentul in care va intalniti sau ii faceti cunostinta cu cineva
De subliniat ca rusinea in unele medii sociale se confunda cu bunul simt. Rusinea e un sentiment ulterior, de culpabilizare si/sau lipsa de incredere in sine, pe cand bunul simt e o atitudine preventiva, rationala.
3. Stadiul 3-6 ani (copilaria mijlocie)
Criza: initiativa versus culpabilitate
Efecte pozitive:
In aceasta perioada a vietii, copilul incepe sa exploreze lucruri noi, sa-si descopere abilitati motorii, sa interactioneze mai mult cu cei din jur, incepe sa aiba initiativa multor activitati imitand de obicei adultii; frecvent vor incalca interdictiile impuse de parinti, fapt penalizat verbal sau mai mult. In aceste situatii rolul parintilor este foarte important si daca acestia vor fi suportivi, dar si consecventi disciplinar in acelasi timp, copiii vor invata cu timpul ca nu toate lucrurile le sunt permise, fara a se simti vinovati si, in acelasi timp, vor continua sa exploreze fara a se rusina de ceea ce fac, iar asumarea de responsabilitati va conduce la dezvoltarea simtului de initiativa. De asemenea, parintii trebuie sa manifeste intelegere fata de curiozitatea sexuala specifica la aceasta varsta.
Efecte negative:
Interventia educativa necorespunzatoare va dezvolta copilului o teama de pedeapsa exagerata; acesta va considera pe viitor ca orice initiativa personala este gresita; daca anumite actiuni nu au fost finalizate corespunzator se va dezvolta sentimentul de vinovatie.
4. Stadiul 6-12 ani (copilaria mare)
Criza: competenta/harnicie versus inferioritate
In acest stadiu copilul achizitioneaza cunostinte si deprinderi in special prin intermediul scolii, specifice culturii din care face parte. Odata cu inceperea scolii, apare prima comparatie sociala. Astfel, o abordare corespunzatoare din partea parintilor, dar si a invatatorilor vor dezvolta un simt al competentei sau dimpotriva, printr-o atitudine necorespunzatore, vor dezvolta sentimentul de inferioritate. Cea mai frecventa greseala a parintilor este de a-si compara permanent copilul in functie daca si-a facut temele, daca a luat rezultate mai proaste ca ale vecinului sau prietenului Costica etc.
"Vezi, Vasilica a luat mai mult la lucrare decat tine, tu nu scrii la fel de frumos ca Ionica" s.a.m.d.
Aceste comparatii si reactii nefavorabile, nu fac decat sa adancesca sentimentul de inferioritate si inadecvare, deci o nerezolvare corespunzatoare a acestui stadiu va cantari decisiv in rezolvarea satisfacatoare a urmatoarei perioade de crize, deosebit de importanta in viziunea lui Erikson si anume, criza adolescentei.
"Modificarile personalitatii din perioada adolescentei si maturizarii reprezinta elementul principal in dezvoltare"
5. Stadiul 12-20 ani (adolescenta)
Criza: Identitate de sine versus confuzie de rol
In acesta perioada, adolescentul cauta sa-si formeze si sa-si dezvolte o identitate personala si vocationala, incearca sa se identifice cu un rol profesional. In acelasi timp se formeaza comportamente specifice rolului sexual, crizele prin care trece adolescentul; este o perioada de tatonare a comportamentului sexual in care baietii de exemplu se dau cu gel, isi fac tepi, iar fetele se machiaza si incearca sa se puna in evidenta printr-o vestimentatie cat mai sumara. Pentru a ajunge la un simt clar si coerent al identitatii, adolescentii se implica in diverse roluri, fara a se angrena concret in vreunul.
In acest stadiu apare confuzia de roluri si intrebarea frecventa a adolescentului: "Cine sunt eu?"; adolescentul manifesta totodata si un comportament indezirabil, prin insusi conflictul interior prin care trece: "sa am initiativa sa fac cutare lucru?"; pe de o parte isi doreste sa aiba initiativa intr-o actiune, pe de alta parte este inhibat de parintii care-i dirijeaza si limiteaza fiecare actiune. Esecul in dobandirea unei identitati clare, durabile are ca rezultat difuziunea rolului, confuzia dintre ceea ce este si ceea ce doreste sa fie. Scopul educational in aceasta etapa este de formare a copilului autonom prin acordarea unei anumite independente, as adauga eu oarecum controlata.
Parintele care si la aceasta varsta isi insoteste copilul la examen si-l asteapta in curtea liceului sau facultatii - este o forma de dependenta creata si intretinuta de parinti, o mare greseala din partea acestora. Adler spunea ca: "orice copil problema este un parinte problema".
Erikson, ca de altfel majoritatea psihologilor, considera ca adolescenta reprezinta criza centrala a intregii dezvoltari. Criza de identitate este considerata ca fiind singurul conflict puternic pe care o persoana il are de infruntat in aceasta viata, iar depasirea intr-un mod satisfacator se poate realiza in conditiile in care si celelalte stadii au avut o rezolvare pozitiva.
Efecte pozitive:
Capacitatea de a se percepe ca o persoana consecventa, cu o identitate personala puternica.
Efecte negative:
Confuzie in legatura cu cine este si ce reprezinta, incapacitatea de a lua decizii si a alege in mod special in privinta vocatiei, a orientarii sexuale etc.
Presiunile puternice din partea parintilor sau a societatii pot determina dezorientarea si disperarea adolescentului; acestea au ca rezultat instrainarea fizica sau psihica de mediile normale, iar in cazurile extreme ale difuziunii rolului, tanarul poate adopta o identitate negativa. Spre deosebire de baieti, fetele se dezvolta diferit privind dezvoltarea identitatii, acestea manifestand tendinta de amanare a dezvoltarii identitatii pana la gasirea partenerului de viata, care are un rol important in determinarea statutului lor.
"Stabilirea identitatii in adolescenta reprezinta elementul-cheie in realizarea ulterioara a unor relatii intime adecvate"
Aceasta afirmatie a lui Erikson a fost intarita si de studiile altor cercetatori printre care Kahn si colaboratorii sai in 1985.
Ei au calculat in 1963 scorurile obtinute de un lot de adolescenti la scalele de identitate, care au fost puse in relatie peste 20 de ani, cu statutul lor marital. Astfel, s-au inregistrat diferente semnificative in functie de sex:
Editat Mie 27 aug 2008 05:08
laurent-III-rd a scris:Adevarat, dar faceti confuzie intre inteligenta si personalitate, lucru ce nu este unul si acelasi.![]()
Exact cum am mai spus faci o confuzie mare, personalitatea ta nu mai evolueaza prea mult pe timpul vieti, inteligenta ta este cea care se completeaza perpetuu.
Nu poti deveni in timpul vietii o persoana buna dintr-una rea sau invers. Esti si ramai asa cum te-ai format in adolescenta.
Atunci cand ai constientizat valorile morale.
Si eu cred nu se mai schimba caracterul dupa adolescenta, de unde si sfaturile ca sa nu va faceti iluzia ca puteti modela un om matur dupa casatorie. Un om fara morala nu va devenii moral, un egoist ramane egoist dupa adolescenta.
Nici inteligenta nu se mai modifica dupa adolescenta, ma refer la ratiune si capacitatea de memorare.
Se poate dezvolta cultura, experienta de viata si pe baza informatilor noi, rationamentul poate duce la alte concluzii mai mature.
Editat Mie 27 aug 2008 10:16
Cleric Preston a scris:
In sfarsit, un citat stiintific.
Toate sunt importante, nu are sens sa ne mai contrazicem...maturizarea e un proces iterativ. 
gheorghe35 a scris:Si eu cred nu se mai schimba caracterul dupa adolescenta, de unde si sfaturile ca sa nu va faceti iluzia ca puteti modela un om matur dupa casatorie. Un om fara morala nu va devenii moral, un egoist ramane egoist dupa adolescenta.Nici inteligenta nu se mai modifica dupa adolescenta, ma refer la ratiune si capacitatea de memorare.
Se poate dezvolta cultura, experienta de viata si pe baza informatilor noi, rationamentul poate duce la alte concluzii mai mature.
Se schimba, dar mai lent si mai greu sesizabil. In adolescenta schimbarile sunt mult accelerate, asa incat e mare diferenta intre un baiat de 15 ani si acelasi baiat la 18. Desi nu e asa de mare diferenta intre un barbat de 28 si acelasi barbat la 31 de ani, asta nu inseamna ca nu exista o diferenta! :P
laurent-III-rd a scris:Ma indoiesc de lucrul acesta ..si cred ca esti intr-o grava confuzie.Abia de la 16 ani ai capacitate de exercitiu restransa, pana la varsta aceia nu poti fi pedepsit.
In fata legi nu ai discernamant pana la 18 ani
Art. 99 COD PENAL
Minorul care nu a implinit varsta de 14 ani nu raspunde penal.
Minorul care are varsta intre 14 si 16 ani raspunde penal, numai daca se dovedeste ca a savarsit fapta cu discernamant.
Minorul care a implinit varsta de 16 ani raspunde penal.
Dar cum la tine, oricine are sub 18 ani nu are discernamant si nici cunostinta de lumea pe care traieste...
Nesimtescu a scris:6. Stadiul 20-30/35 ani (tanarul adult)Criza: Intimitatii sau izolarii de ceilalti
Efecte pozitive si negative:
Caracteristicile principale ale acestui stadiu sunt dragostea si relatiile inter-umane, in care tanarul adult cauta relatii profunde si de durata. Inca de la varsta de 20 ani, fiecare om isi cauta un partener. Fiecare om are o trebuinta afectiva si sexuala, iar dupa cum spunea si Erikson, nu are importanta cat de mult succes ai in activitatea profesionala. Nu esti dezvoltat complet pana nu cunosti si dezvolti sentimentul intimitatii, iar realizarea acestui lucru are ca efect pozitiv capacitatea adultilor de a dezvolta relatii apropiate si profunde cu altii, capacitatea de a iubi si de a raspunde angajamentelor fata de ceilalti.
In cazul cand individul nu si-a gasit partenerul sau este parasit, dupa cum spunea Erikson, se ajunge la o izolare sociala, la o relationare superficiala.
Majoritatea persoanelor care solicita o consiliere psihologica in aceasta perioada au ca problema singuratatea; efectele care decurg de aici: depresii, tulburari psihosomatice, psihologice, chiar tentative de suicid etc. Trebuie mentionat ca celibatul nu atrage o tulburare de comportament - este o alegere voita care nu afecteaza viata sentimentala a persoanei.
Si cica nu conteaza daca ai avut prietena.
Hmmm,eu am dat citat la Cleric Preston si imi apare acolo Nesimtescu.
In cazul in care este o alegere voita.