Bataia

deceivedC a scris:

Pai cine e crescut intre copii bolnavi?

Cei trimisi la gradinita. :)

Ca te imbolnavesti de la alti copii nu prea ai ce face(desi normal ar fi sa-i tina acasa parintii pana se fac bine),dar sa te imbolnavesti de la conditiile din gradinita nu ar trebui sa fie permis.

Eu cand eram bolnav eram trimis acasa de invatatoarea aia

Un prost daca e batut bine de tot cine stie poate devine destept si o sa spuna numai fraze geniale!

laurent-III-rd a scris:

Copilaria linistita nu influenteaza personalitatea individului. Pentru ca nu o constientizeaza.

Adolescenta este definitorie.

Subscriu! In adolescenta a inceput formarea mea ca om, si in jurul varstei de 17-18 ani cred ca am inceput sa devin adult in sensul adevarat al cuvantului. Pana atunci au fost doar cautari. De atunci am inceput sa am incredere in mine, sa ma accept asa cum sunt, cu bune si cu rele, sa-mi definitivez gusturile in diferite domenii, sa fiu tratata de cei din jur ca o tanara femeie, sa mi se asculte si respecte parerea...

Bine, fiecare dintre noi se dezvolta pe tot timpul vietii, devine mai intelept (sau nu ), dar cred ca cea mai semnificativa parte e plecarea de acasa, odata cu facultatea. Atunci se face adevarata tranzitie spre statutul de adult si toate responsabilitatile pe care le implica... Am avut colegi eminenti in liceu care in facultate s-au apucat de fumat, bautura, gasti (au dat de libertate si au "scapat" de parinti), am avut colegi mediocri in liceu care au sclipit in facultate si au ajuns departe in cariera... Totul depinde de om si de structura lui sufleteasca, cum vede greutatile vietii si cu cata hotarare alege sa treaca peste ele.

sado a scris:

de cate ori vrei sa imi mai bat gura cu chestia asta??????????depinde de om,intelegi?!si la multi nu a existat o proasta ca mine care sa isi arda creierii sperand sa-ti schimbe mentalitatea asta bolnava!!!!claaaar????

si nu poti sa spui asa de la inceput!!!!!!!!!!!!!???????????te las in pace si gata!ramai cu ideeile tale "minunate"

Deci si rabdarea altora are limite...

:)

Asta ramane de vazut

deceivedC a scris:

Un prost daca e batut bine de tot cine stie poate devine destept si o sa spuna numai fraze geniale!

Si daca nu e batut suficient devine frustrat... :)

laurent-III-rd a scris:

Copilaria linistita nu influenteaza personalitatea individului. Pentru ca nu o constientizeaza.

Adolescenta este definitorie. :)

Tu ai fost inconstient toata copilaria? Te-ai trezit la 14-15 ani? Sau cand te-ai nascut aveai deja 14-15 ani?

Tu nu ai amintiri din copilarie? Nu iti amintesti cu drag sau cu tristete de momente din copilarie? Daca iti amintesti inseamna ca ti-ai constientizat copilaria si ca aceasta si-a si pus, intr-un fel sau altul, amprenta asupra personalitatii tale.

De ce crezi ca devin tot mai multi copii, parinti? De ce crezi ca sunt si copii care fura sau omoara? Nu cred ca nu isi constientizeaza existenta si nici nu cred ca s-au nascut cu instinctele astea, ci le-au dobandit in urma experientelor din familie, anturaj etc.

Si exista si exemple pozitive. Pe Creanga l-a influentat copilaria si i-a dezvoltat personalitatea sau ba? Dar pe Mozart, cel care compunea piese pentru pian la 5 ani? Crezi ca facea asta din inertie? Nu, tatal lui ii insuflase gustul pentru muzica si el si l-a dezvoltat inca din copilarie.

Darianna a scris:

Nimeni nu contesta rolul unei copilarii fericite in dezvoltarea individului, dar in adolescenta cred ca se pot echilibra anumite trasaturi de caracter...atunci te definitivezi, practic. Chiar daca ai avut o copilarie nefericita, in adolescenta te poti pune iar pe drumul cel bun. Sau invers. Corect? :)

Malkia a scris:

Nimeni nu contesta rolul unei copilarii fericite in dezvoltarea individului, dar in adolescenta cred ca se pot echilibra anumite trasaturi de caracter...atunci te definitivezi, practic. Chiar daca ai avut o copilarie nefericita, in adolescenta te poti pune iar pe drumul cel bun. Sau invers. Corect?

Cuvantul cheie. Poti! Unii nu pot.

Si de fapt, cred ca nu te definitivezi niciodata si fiecare perioada a vietii e importanta pentru formarea caracterului. Chiar si batranetea.

Malkia a scris:

Bine, fiecare dintre noi se dezvolta pe tot timpul vietii, devine mai intelept (sau nu ), dar cred ca cea mai semnificativa parte e plecarea de acasa, odata cu facultatea. Atunci se face adevarata tranzitie spre statutul de adult si toate responsabilitatile pe care le implica...

Am avut colegi eminenti in liceu care in facultate s-au apucat de fumat, bautura, gasti (au dat de libertate si au "scapat" de parinti), am avut colegi mediocri in liceu care au sclipit in facultate si au ajuns departe in cariera... Totul depinde de om si de structura lui sufleteasca, cum vede greutatile vietii si cu cata hotarare alege sa treaca peste ele.

Baza valorilor omului si a structurii sufletesti se pune in copilarie. Atunci au loc acumularile, si cand devin adolescenti incep sa le valorifice si se inscriu pe o traiectorie ascendenta sau descendenta.

Cand ai inceput sa te maturizezi ai valorificat ce era inregistrat in subconstient in timpul copilariei, abia atunci ai perceput "zestrea" educatiei.