sa-mi gasesc stabilitatea pe toate planurile...
Visurile oamenilor tristi
Început de miracovdicov, Vin 22 aug 2008 · 387 răspunsuri · 39.970 vizualizări
Am visat intr-o dimineata (stiu ca era deja dimineata) ca ma pregateam sa mor intr-o avalansa (copilul meu a fost nascut exact in momentul in care unul din prietenii mei a murit intr-o avalansa pe Transfagarasan). SI langa mine,deodata era o haita de caini mari, imensi, frumosi. Cand m-au vazut, au fugit prin zapada, iar in urma lor avalansa. Dintr-o data m-am trezit la buza ueni prapastii si, ca printr-o minune, s-a cascat un fel de subteram subtire, dar suficient de mare cat sa incap acolo. Acolo nu era deloc zapada sau gheata, ci doar...cateva tulpini de trandafiri inghetati. In momentul in care am zis ca sunt la adapost, am vazut la gaura pe care tocmai ma strecurasem cum intra o flacara. Apoi pe zapada (nu stiu care) am vazut scris cu flacari: esti gata sa mori pt MINE?
Si nu pot spune ca m-am alimentat in ultimul timp cu ceva 'material' religios...
sa ma casatoresc
cand imi va zice da deja va fi prea tarziu .. asa e mereu ....
loneliness4ever a scris:cand imi va zice da deja va fi prea tarziu .. asa e mereu ....
Niciodata nu e prea tarziu.
Sa fiu ....eu...sa ma descopar.
cand ma culc seara sanu am mustrari de constiinta
Visez sa invat sa iubesc in loc sa urasc.
Visez sa am si eu liniste odata, sunt atatea lucruri nerezolvate pe care as vrea sa le clarific cu mine insami, e tare greu sa ma prefac in continuare ca zambesc, sa ma ignor, sa imi reprim vocea interioara si sa ma prefac ca totul e bine... Nu mai inteleg ce e cu mine si imi doresc rau de tot sa se termine starea asta, nu o mai suport, nu ma mai suport asa, nu mai am incredere in reactiile mele si mi-e teama sa-i dezamagesc pe cei pe care ii iubesc...
Aseara iar am visat ceea ce incerc sa ignor, dar e mereu acolo. Mereu a fost. Subconstientul meu spune clar totul. E total irational si nu as putea face nimic. Ma rog, nicio situatie nu e fara iesire, aparent. Practic, e deosebit de greu sa-mi inchipui toti pasii care ar trebui facuti si nici nu cred ca exista mari perspective de asa ceva acum. Poate mai tarziu. Poate candva. Dar atunci nu va fi "prea tarziu"? Asa se intampla de obicei... Sau imi va parea mie rau atunci. Sau va fi deja mult prea complicat ca sa mai am eu curajul sa incerc...
Sunt atat de tare legata de lumea asta, cu "n" legaturi de toate felurile, incat nu cred ca dupa ce nu voi mai exista fizic voi merge in raiul cu ingerasi care sar pe norisori pufosi sau in iadul cu draci care amesteca cu furci fierturi in cazane. Nici nu cred in asa ceva. Cred ca voi ramane pe undeva pe aici, voi fi o adiere de vant sau o ploaie, o picatura dintr-un rau sau un fulger... Mi-e imposibil sa cred ca nu voi ramane pe aici, la cate lucruri raman nerezolvate...
Fara titlu
Dan pierduse tot, fiind parasit de sotie si de familie.
Ultima lui masa la restaurant a fost cu singurul lui prieten, doctorul, care era si amantul sotiei si care l-a anuntat ca are un cancer generalizat.
Langa ei se afla un acvariu unde o langusta era masacrata de un homar.
Cand ospatarul a venit sa ia comanda, Dan a cerut langusta si a plecat cu ea.Acasa a instalat-o in cada, ingrijind-o zilnic.
Dupa ce langusta a facut pui, a devenit cel mai important lucru din viata lui: cada nu-i ma ajungea. Si atunci Dan a astupat toate gaurile, si-a inundat casa, a umplut-o cu alge si a inceput, incet, incet, sa traiasca printre languste.
La sfarsit, pentru ca boala il chinuia foarte tare, in semn de demnitate umana, si-a taiat venele in apa, pentru ca ele sa il manance, hotarand astfel stabilirea de relatii cu un crustaceu, pentru ca oamenii nu-l mai vroiau..................
visez sa scap de la singuratate...