Parerea mea este ca e tot un act de sinucidere , daca isi doreste pacientul . Iar daca hotaraste familia , nici nu mai comentez . Sunt contra . Nu e viata un chin continuu ? Daca asa ti-e dat , asa sa rabzi . Este strict parerea mea . Respect si opiniile celorlalti .
Mama mea a suferit arsuri grave , cand s-a oparit cu apa clocotita , din greseala . Medicul de familie a trimis-o cu sprayuri pentru arsuri si calmante acasa . Dupa ce vreo doua ore s-a invartit in cerc prin sufragerie , chinuita si vaietandu-se , am dus-o la spital . Au internat-o . Au dus-o pe masa de operatie si au curatat-o . A primit cort si cel putin 3 saptamani a sta asa . In primele cateva zile , nu putea sa doarma deloc de dureri . Calmantele oricat de puternice nu aveau efect , si atunci a primit o cutie de somnifere . In acea seara nu a reusit nici cu acestea sa adoarma , si a doua seara le-a luat pe toate . Gandeste-te cat de mult suferea cat de groaznice erau durerile daca de la o intreaga cutie ea tot nu a adormit . O calugarita i-a tinut teorii toata ziua urmatoare si mama s-a impacat pe sine ca trebuie sa suporte .
Bine aici nu era vorba de eutanasiere . Dar bunicul de exemplu , sau bunica mea , el avea cancer la plamani , ea hemoragie celebrara . Ea a suferit cateva zile , dupa 2 zile nu mai vedea, nu mai auzea , nu mai putea vorbi , facea semne disperate si voia sa vorbeasca , se zbatea de durere ... stiam ca poate sa dureze starea ei saptamani sau chiar luni de zile . desi , in cazul timpului indelungat e deja un fel de coma , inconstienta . Degeaba primea morfina , seara de seara , toata suferinta aceea ... Iar de bunicul nici nu mai vorbesc . El z-a zbatut de asemenea multe zile pe patul de spital , apoi trimis acasa ca sa isi astepte moartea . DUrerile , tin minte ca avea bube pe limba ... ioi . Si nu se stia cand va veni clipa , si il priveam cu totii cum isi doreste sa scape de chin .
Asa e viata , noroc pentru cei care au o moarte rapida ...nu-mi vine sa cred ca spun asta .