Iubire neconditionata

Daca iti iubesti dumanii inseamna ca ai descoperit secretul aceste lumi

De obicei Nu defapt 100% dupa ce iti iei bataie trebuie sa bati si tu la randul tau

Acum ceva vreme,un ,,cunoscut'',a pretins ca e gay.Initial doar ca sa se distreze pe seama mea...dar,dupa ce a facut tot posibilul sa ma jigneasca,a inceput sa ma pistoneze cu telefoane de la prieteni de-ai lui,care isi cereau scuze in numele lui.

I-am transmis ca ii accept scuzele,si ca l-am iertat,dar si-a trimis prietenii si la mine la servici,sa-mi ceara scuze!

Chiar daca i-am transmis acelasi mesaj,ca l-am iertat,dar ca nu mai vreau sa am vreo legatura cu el,telefoanele au continuat.

Am acceptat (in ciuda mea -intuitia imi spunea sa refuz)sa ma intalnesc cu el,pentru ca nu puteam sa las pe cineva sa sufere,chiar de regrete ipotetice...in plus,imi spusese ca vrea sa il ajut sa fie un om mai bun...nu puteam sa refuz asta...chiar daca nu aveam incredere deloc,si simteam ca totul e fals...dar nu puteam sa ignor POSIBILITATEA sa ma insel.

Din pacate,intuitia nu m-a inselat.La intalnire,a venit el si inca 4 prieteni de-ai lui...si m-au batut.

Nu doar ca nu ii facusem vreun rau vreodata,dimpotriva,am incercat mereu sa-l ajut,si imi e dator cu bani chiar si acum...

nu avea nici un motiv sa ma urasca,iar pe ceilalti,nici macar nu-i cunosteam.

Am ramas de-a dreptul socat...pentru cateva clipe,am aflat de ce nu se uita niciodata in ochii mei,in privire,avea atata rautate,incat am fost convins ca e de fapt un demon...a fost oribil,ca si cum as fi privit iadul in ochi!

Acum,dupa aproape un an,m-am intalnit cu el in oras,pe strada.Stateam pe o banca,si a trecut pe langa mine,cu o fata langa el.Mi-a facut cu mana,in semn de salut,si era sa-i raspund...nu-l urasc,dar mi-a fost atunci rusine sa vad ca il iubesc...

Despre asta vorbeam,iubirea fara motiv,fara ca cineva sa o merite,pe care o reprimam.

Nu sunt masochist,nu ma intereseaza sa am vreo relatie de orice tip cu acest om,dar iubirea de care vorbesc e o forma a prieteniei universale,si il include si pe el.

A fost doar un exemplu.Sunt oameni de pe forum care m-au jignit,fata de care simt acelasi lucru: prietenie.

Nu am accepat ceea ce simteam,pentru ca mi-ar fi fost rusine sa ma consider prietenul unora...ca si cum asta m-ar fi murdarit cumva.Ca si cum m-ar fi facut dusmanul meu,chiar...

Haideti sa pun in alte cuvinte: doresc binele.Binele tuturor.Nu mai gasesc motve pentru a-mi interzice sa doresc binele,sau pentru a ma forta sa doresc raul.

Inteleg cum puneti voi problema -binele,ca pe ceva fortat,si raul ca pe ceva involuntar.

Increc sa va spun ca e invers. Raul e voluntar,e fortat,trebuie sa te obligi,pentru a fii rau...binele e firesc,natural,vine de la sine,fara efort...nu-i mai puneti piedici.

fulgdenea a scris:

la pagina 24 deschisesem si eu un topic ,,iubirea neconditionata''

Ai drepate,nu m-am uitat,ar fi trebuit sa postez acolo...sper ca nu deranjeaza topicul asta,cu aceeasi tema si acelasi titlu.

Felicitari! Este impresionant topicul.

Arcangelo, eu cred ca tu vorbesti despre acceptare aici, nicidecum iubire. Eventual, ai incetat sa mai cauti defecte, rautati si sa arati cu degetul pe cel de langa tine; il iei asa cum e: bune, rele...

E cale lunga pana la iubire.

Uite, pe mine ma fascineaza omul, in general vorbind: aceeasi materie, acelasi mecanism, insa atatea variante...

( astea nu tin mai mult de filosofie? )

Enchantress a scris:

Arcangelo, eu cred ca tu vorbesti despre acceptare aici, nicidecum iubire. Eventual, ai incetat sa mai cauti defecte, rautati si sa arati cu degetul pe cel de langa tine; il iei asa cum e: bune, rele...

E cale lunga pana la iubire.

Uite, pe mine ma fascineaza omul, in general vorbind: aceeasi materie, acelasi mecanism, insa atatea variante...

( astea nu tin mai mult de filosofie? )

Pai nu ma fac ca nu le mai vad rautatile...le vad in continuare,doar ca ele nu mai constituie motive de a nu iubi,scuze sau explicatii.Nu ma oblig sa iubesc,doar ca nu ma mai oblig sa NU iubesc.

Daca esti dispus sa iubesti,fara sa conditionezi iubirea,te pomenesti ca apare din orice si din nimic...nu e vorba de un efort.

Spune-i acceptare,daca asa vrei...numele conteaza mai putin...nu e vorba de filozofie;practica ne ,,omoara''.

Bydy,tu inca mai crezi ca iubirea apare ca un fel de produs secundar,al faptului ca altii o merita...tot asa cum unii cred despre fericire ca e un produs secundar,al obtinerii de ,,satisfactii''(implinirii unor dorinte).

Apai, nu am avut parte de "practica" de-asta. Daca nu mi-au convenit oamenii si actiunile lor, i-am dat la o parte(asta dupa ce am dat si a doua sansa); sau am inceput sa simt compatimire pt.ei, pe motivul ca isi ocupa timpul asta, si asa pretios, cu rautati( in loc sa-si vada de cautarea propriei fericiri sau stiu eu ce altceva...).

Iubirea neconditionata nu exista. E utopie. Iubesti pt.ca ai diferite motive, simplu.

Nu-ti pui problema ca TU iubesti,si motivele sunt ale TALE...iubirea e in tine,ceilalti pot juca rolul de ,,muze''...sau nu...

E si asta un talent,sa inspiri iubire.Dar cu, sau fara ,,muze'' iubirea exista,si nu are nevoie de cine stie ce motive...si un fleac poate sa inspire iubire...orice.Nu mai pune bete in roate si o sa vezi.

Esti un visator, Arcangelo. Si visezi la lucruri marete.

bydy a scris:

Singurul suflet e care il iubesc neconditionat , este copilul meu .

Cred ca pot sa-ti zic cateva motive pt. care iti iubesti copilul : in primul rand, e fiinta caruia i-ai dat viata si care face parte din tine; mai apoi, e fructul unei iubiri si dovada vie a fericirii; iti ofera un scop in viata( daca nu, cel mai mare scop).

Pai cu asemenea motive, cum sa nu iubesti?

( nu stiu de ce, dar uneori oamenii vad "conditionarea" ca ceva negativ; nu ar trebui )