oricat de mult simt ca iubesc pe cineva, nu-l pot iubi neconditionat. stiu ca suna egoist, dar e realitate.
cum sa nu-mi doresc ca sentimentele sa-mi fie impartasite, sa primesc inapoi macar o parte din ceea ce daruiesc? cum sa nu-mi doresc ca saruturile, mangaierile mele sa fie primite cu placere? cum sa nu-mi doresc sa stiu ca bucuria impartasirii tuturor placerilor pe care le implica dragostea e reciproca?
stiu, acum m-am referit doar la dragostea dintre un el si o ea, dar si in relatia parinti/copii de exemplu, cred ca functioneaza principiul.
