wtva, iti spun sincer ca eu nu am avut deloc probleme cand a fost sa le zic alor mei despre pasul asta.
Dar daca as fi in situatia ta m-as duce si as ruga-o frumos sa ma asculte; i-as spune ca-mi doresc enorm sa fim prietene si sa avem incredere una in alta. Din cate am inteles ti-ai facut curaj si ai incercat sa le zici. Uite: spune-i mamei ca ai hotarat sa le zici pt. ca nu vrei sa le ascunzi nimic, spune-i ca vrei sa imparti cu ei faptul ca esti fericita. Spune-i sa prietenul tau te iubeste mult si ca aveti o relatie serioasa si ca ti-ai dori sa-l cunoasca. Roag-o sa-i dea o sansa.
Aminteste-le ca sunt parintii tai si ca doresti sa-ti fie sprijin, sa-ti dea sfaturi cand ai nevoie. Spune-le ca vrei sa-ti fie aproape si cu atitudinea asta si prin faptul ca refuza sa te asculte, te indeparteaza de ei si tu nu vrei asta.
Eu nu-ti cunosc parintii, insa te asigur ca pt.ai mei ar fi mers 100%. Taica-meu e mai dificil, insa l-am convins ca stiu ce fac si sunt sigura de alegerile mele. Asta trebuie sa faci si tu: sa le arati ca esti responsabila. Pt. ca asa si trebuie sa fii.
Oricum, parintii sunt parinti: pt.ei vei fi mereu copil. Iti doresc mult succes! Si sper din suflet ca o sa ajunga sa te inteleaga.