Parca aveam o datorie pe aci... 
Bucuresti, duminica, 13 august, anul de gratie 2006.
On an ordinary occasion, as fi fost acasa, gandindu-ma cu jind la cei care au apucat sa mearga la Festivalul de la Szighet, unde vor canta Placebo, Radiohead, Deus, The Rasmus, Iggy Pop... On an ordinary occasion. Dar asta nu era ordinary. Pentru ca inainte de a presta la Szighet, Placebo aveau sa sustina un concert la Bucuresti. In consecinta, in loc sa stea acasa si sa viseze, subsemnata se afla in tren spre Bucuresti, imi recapitulez temele in nenorocitele alea de 7 ore jumatate, cu Placebo cat incape pe player si revista Sunete in brate - editie speciala dedicata in intregime trupei.
Sarind peste meet and greet (tnx again 
), ora 19, pe undeva prin jurul Arenelor Romane. Prin jurul, pentru ca era full de lume. Skip asteptat, impins, inghesuiala, inaintat in pas de melc turbat, aruncat sticle de bautura la intrare, verificare superficiala de genti. Da, asta e, puteam sau iau aparatul cu mine, in ciuda a ceea ce scria pe bilet, ca nu s-ar fi prins nici naiba, dar nu era al meu si nu am riscat. In sfarsit, incet incet intra lumea, 5000 oameni, bilete epuizate si nesuplimentate. Si acuma mai sarim o data peste exclusivitatea Pepsi Cola la vanzari de racoritoare in incinta si peste faptul ca nu luasem chestii 'de furat' la mine si mi-ar fi placut sa imi iau un tricou dar nu am avut cu ce :) si trecem la miez.
Warm-up un oarecare Rock DJ, iar in deschidere AB4. Mie imi plac, mai zgarie ei la urechi, engleza cam scartaie, dar e ok. Ca sa nu zica de mine ca-s naspa, am si cantat, melodiile in general de pe "Broken Trust", mai putin Hol, care vorba unui prieten a fost Hol si nu Cold. Tin minte ca au fost Born to Learn, Missing Parts, Different Horizons, Rising Stars si Preferences. Oricum, au piese pe album care ar fi mers mult mai bine. All in all, am vaga bauiala ca a fost cel mai mare public in fata caruia au cantat vreodata, chiar daca nu neaparat cel mai interesat
Apoi urmeaza EI, the gods... "hello, ladies and gentlemen of bucharest... we are the ladies and gentlemen of london". Publicul innebunit, ma uitam in jur in timpul melodiilor de pe Meds, ultimul album si cel promovat in turneu, melodii care nu aparusera ca single-uri si da, lumea canta. Atmosfera e superba, evident predomina piesele de pe Meds, dar apar si hituri binecunoscute, momente in care se intetesc urletele publicului.
In deschidere e Infra-red, una din cele mai tari daca nu cea mai tare piesa de pe album... "someone call the ambulance, there's gonna be an accident", eu cel putin sunt in delir, asta nu e seara de menajat gatul, "i'm coming up on infra-red, there's no running that can hide you, cause I can see in the dark...". Urmeaza Meds, alta piesa de rezistenta, ba nu, e geniala, desi parca imi lipeste vorba tipei... "baby, did you forget to take your meds?", nu, nici vorba, dar nici un med nu ar mai face fata si apoi Because I Want You. So do we. Parca se urla si mai tare cand incepe Black Eyed, da, se pare ca la concert a venit cine trebuie si cine stie, apoi Song to Say Goodbye si ce poate fi mai misto decat sa fi dat bani pe un bilet sa ti se cante "you are one of god's mistakes, you're crying tragic waste of skin" pe niste acorduri hipnotizante, si nu, nu sunt masochista, sunt doar un fan al naibii de fericit.
Dar se poate si mai mult, urmeaza Special K, prima piesa pe care am ascultat-o vreodata de la Placebo, cu acel videoclip superb cu mini-submarinul, si da, look, it can get better. Apoi inevitabilele probleme tehnice, "this being a totally live show things are bound to go wrong, and right now they just did", se schimba ghitari, si da, the show must go on, incepe alt special, de data asta Special Needs... "just nineteen, a sucker's dream, guess I thought you had the flavour, just nineteen and dream obscene with six months off for bad behaviour", si nu, I'm not nineteen, dar pot face fata cu brio tipetelor oricarei fane Tokio Hotel 
Urmeaza tot de pe Meds Drag, "you're always ahead of the pack, I drag behind", no you don't, sunt chiar in top si sunt aici, live, in fata mea si eu tot nu cred, apoi Every Me And Every You, lumea canta iarasi din rasputere, cum zicea cineva, de fapt nu cineva, ci Seraphul, e piesa celor de la Placebo de care stiu toti manelistii 
. De care da, pe care - nu sunt asa convinsa, da' cine e pe acolo stie si canta. Incepe One of a Kind, "on top of the world you get nothing... done" apoi see you at The Bitter End si Placebo ies de pe scena. Se urla, se scandeaza, se bate in table timp de vreo cinci minute, nici pana azi nu imi dau seama daca ce a urmat a fost un bis sau continuarea dupa remedierea unor probleme tehnice. Cert este ca Placebo revin pe scena, iar ceea ce se aude este Running Up That Hill, un cover dupa Kate Bush. Brian prezinta trupa, dupa care urmeaza Nancy Boy, "got the muse in my head, she's universal", yes she is, dar Placebo pleaca din nou.
Publicul urla din nou, eu sunt undeva intre frica si speranta, nu se poate sa fi fost doar atat, dar daca...? Nu, oamenii urla in continuare, nu se poate sa fie gata, si de data asta sunt sigura ca e bis, da, Placebo au reaparut, Steve, chitaristul o ia prin multime, Brian isi cere scuze pentru intarzieri si defectiuni, multumeste publicului pentru rabdare si atmosfera incredibila, promite ca they'll be back soon, eu stiu ca e frumos sa zici asa ceva, dar nu ma pot abtine sa nu sper, si sper in continuare... Urmeaza Twenty Years, si da, dupa asta au plecat pe bune.
Iesim cu multimea din Arene, ne tinem de mana sa nu ne pierdem, suntem sase oameni, trei sigur in extaz, doi stiu precis ca nu ne-am revenit... daca ma intreaba cineva cum a fost, inca am probleme sa dau un raspuns coerent si care sa nu fie monosilabic, e un vartej de sunete si lumini, imagini si senzatii. A parut ca tine o vesnicie, iar cand s-a terminat parca nici nu a fost... unde au fost Haemoglobin, Slave to the Wage, English Summer Rain, Pure Morning, Without You I'm Nothing... Unde au ramas Post Blue, Pierrot the Clown si Follow the Cops back home... au fost asa multe, si totusi au lipsit atatea
A urmat o noapte alba (tnx again for the company ) si un drum cu trenul inapoi, in care am dormit jumatate si am re-ascultat piesele in transa in cealalta jumatate, nu am pus mana pe poster, dar s-a ingrijit cineva si de mine dar in gara inca nu stiam asta, si ma uitam cu ciuda, dar si cu mandrie la multimea de oameni care au coborat din tren cu afisele in mana, am dormit si am zis ca se sedimenteaza, dar inca nu e cazul. Dovada faptul ca mi-a luat atata sa scriu ce am scris, si ca nu as fi fost in stare daca un prieten nu ar fi postat o cronica pe un alt forum, iar el chiar a retinut tot.
. Vreau sa stiu daca a primit cineva vreun autograf,adica mi s-a parut cam trista ideea de "cum au aparut asa au si disparut,dintr-o data"...poate gresesc,dar nu prea s-a simtit legatura "artist-fan",daca bat campii corectati-ma. 
Cand ma va mai trasni o stare a la Placebo,care e destul de placuta,ne mai auzim... 
sper sa te trazneasca destul de curand.
ms pt raspuns,mai lamurit si nu prea...Si sa stii ca pe fani i-am intrebat....Astept in continuare.... 