Ce pot sa fac?

Nesimtescu a scris:

Pai... nu poti sa le ai pe toate deodata.

dar totusi....nu ar strica sa fie mai responsabil.. bine,nu zic sa fie Hagi Tudose , dar totusi acum nu mai este de capul lui. este Cap de familie..

mirella08 a scris:

atunci e chiar frumos sa fii cu el,nu?bine ca nu este si genul scandalagiu,e foarte important ca are si simtul umorului si stie sa te impace foarte repede,te face fericita

Nu cred ca spiritul de clown poate compensa lipsa respectului cand vine vorba de dorintele ei. Sau cel putin, nu pe viitor. Stim cu totii ca dupa cativa ani de casnicie toleranta fata de partener scade si mai mult, asa incat aceasta calitate nu e una care asigura aderenta intr-un cuplu.

Spun asta doar ca sa nu se "imbete cu apa de ploaie". Sin, am o amica , la care am tinut foarte mult...........e casatorita cu un om ca cel pe care l-ai descris tu.......asa ca "cunosc"

joannahart a scris:

Nu cred ca spiritul de clown poate compensa lipsa respectului cand vine vorba de dorintele ei. Sau cel putin, nu pe viitor. Stim cu totii ca dupa cativa ani de casnicie toleranta fata de partener scade si mai mult, asa incat aceasta calitate nu e una care asigura aderenta intr-un cuplu.

Spun asta doar ca sa nu se "imbete cu apa de ploaie". Sin, am o amica , la care am tinut foarte mult...........e casatorita cu un om ca cel pe care l-ai descris tu.......asa ca "cunosc"

si eu cunosc foaarte multe cazuri din astea...au luat-o incet incet...azi asa..maine un pic mai mult si mai apoi s-a ajuns la lucruri mult mai grave...apoi incet incet poate devine o mica (,) capusa.

joannahart a scris:

Nu cred ca spiritul de clown poate compensa lipsa respectului cand vine vorba de dorintele ei.

Eii,nici chiar clown,dar putin simt al umorului nu strica,nu?

bydy a scris:

Tu de ce renunti la micile placeri ?

Stii ce cred eu ? Inca nu a dat de greu... inca nu ii bat creditorii la usa !

Cred ca a ramas baiatu`- mami -rasfatat .

Tu nu esti mama luii ! Esti sotia lui si el acum are responsabilitati .

Nu-l mai "cocoli" ! Nu renunta el , ok ! Nu renunta nici tu.

Ai grja , cum il inveti... asa il ai .

PS : Rog misoginii sa nu-mi dea in cap.

Sunt de acord. Mici compromisuri ar trebui sa faceti amandoi, altfel tu vei face din ce in ce mai multe, iar el nici nu isi va da seama. Cum va mutati, gaseste-ti de munca...

Nu mai incerca sa-l schimbi, nu e datoria ta .........Pari mamica lui.

Tu renunti la ceea ce ti-ai dori, ca sa-i demonstrezi ceva....de fapt cred ca simti doar ca eti cumva subapreciata pentru ca momentan nu ai un loc de munca.

El greseste ca iti reproseaza astea , pana si apelativul lui e un deranjant.

Draga SinAngel,

Traiesc problema ta de 10 ani. N-are rezolvare. Uita. In cazul meu a functionat casnicia pentru ca totusi am avut din cand in cand suportul parintilor. Insa fara ei, poti sa-ti faci bagajele si sa pleci! Sa nu mai renunti nicodata la parinti pentru un cineva pe care crezi ca-l iubesti. Iubirea pasionala e trecatoare, iubirea parinteasca e insa vesnica si extrem de profunda. Chiar daca uneori e greu de inteles.

N-o sa se schimbe, n-o sa fie mai bine. Chiar daca o sa castigati milioane

loveme a scris:

Draga SinAngel,

Traiesc problema ta de 10 ani. N-are rezolvare. Uita. In cazul meu a functionat casnicia pentru ca totusi am avut din cand in cand suportul parintilor. Insa fara ei, poti sa-ti faci bagajele si sa pleci! Sa nu mai renunti nicodata la parinti pentru un cineva pe care crezi ca-l iubesti. Iubirea pasionala e trecatoare, iubirea parinteasca e insa vesnica si extrem de profunda. Chiar daca uneori e greu de inteles.

Nu sunt deloc de acord cu tine! Dupa ce ai devenit adult a te impiedica de acceptul parintilor denota faptul ca n-ai depasit faza de bebe dependent de sanul mamei si ca nu esti matur emotional. A fi in continuare dependent emotional de parinti iti diminueaza substantial sasele de a avea o casnicie fericita. Toata viata ta va depinde intr-un fel sau altul de aprobarea sau dezaprobarea parintilor. Nici nu pot sa-ti spun cat ma revolta un astfel de punct de vedere! Adica ce, eu n-am creierul meu propriu cu care sa gandesc, am nevoie de validarea propriei valori prin intermediul parintilor? ma raportez la propria mea viata prin prisma parerilor altor oameni, indiferent cat de mult m-ar iubi? In plus, faptul ca ei sunt sau nu sunt de acord cu ceea ce fac eu denota clar o lipsa de iubire adevarata. Daca m-ar iubi cu adevarat mi-ar respecta libertatea de a alege si sentimentele lor n-ar depinde de optiunile mele. Adica, mama sau tata te vor iubi si te vor accepta indiferent de alegerile tale si daca n-o fac inseamna ca nu te iubesc de fapt , sunt doar niste fiinte egoiste care au facut copii ca sa-si spele propriile neimpliniri. Si in cazul asta nu tu renunti la ei, tu nu faci altceva decat sa-ti traiesti propria viata, ei renunta la tine...asa ca de unde atata iubire neconditionata si profunda pe capul lor, asa cum spui?

Si ba da, problema are rezolvare atata timp cat ramai in relatie si incerci sa-ti rezolvi problemele si nu dai fuga la mama dupa sfaturi si consolari la prima greutate aparuta.

Angel, parerea mea e ca iei lucrurile prea in serios. Eu am inteles asta dupa 5 ani de casnicie...incearca sa nu te mai stresezi atat, relaxeaza-te, nu mai renunta la tot ce-ti face placere, stabiliti impreuna, cu creionul pe hartie ce poate sa pastreze fiecare din pasiunile lui in asa fel incat cheltuielile fiecaruia sa fie egale. Adica daca el cheltuie 5 mil pe luna numai pt el, tot atat trebuie sa fie si portia ta, dar ai grija, numai pt. tine, aici nu intra si cheltuielile casei. Oricum te vei simti mai putin nedreptatita in momentul in care vei avea un loc de munca si banutii tai. Si sa nu-ti fie frica de eventualele crize financiare, astea va pot intari ca si cuplu, iar daca nu - cu-atat mai bine- nu mai pierzi niste ani pana sa descoperi ca nu merge. Multa bafta.

@frieda ka - da ce suparata esti pe viata si mai ales pe parinti.

De unde ai tras concluzia ca @loveme a fost ajutata cu sfaturi?

A fost ajutata "din cand in cand" a se intelege material, altfel isi facea bagajele si gata casnicia.

Daca era vorba de sfaturi "nu era din cand in cand", sfaturile se dau gratis si permanent.

Spui sa nu ceara sfaturi de la parinti dar sa-ti urmeze sfaturile tale.

E usor sa spui "incearca sa nu te mai stresezi atat, relaxeaza-te, nu mai renunta la tot ce-ti face placere, stabiliti impreuna, cu creionul pe hartie ce poate sa pastreze fiecare din pasiunile lui in asa fel incat cheltuielile fiecaruia sa fie egale".

Daca nu functioneaza, daca el nu vrea sa faca ce-i sugerezi tu, rade de "gluma" sotiei si isi continua stilul de viata?

gheorghe35 a scris:

@frieda ka - da ce suparata esti pe viata si mai ales pe parinti.

De unde ai tras concluzia ca @loveme a fost ajutata cu sfaturi?

A fost ajutata "din cand in cand" a se intelege material, altfel isi facea bagajele si gata casnicia.

Daca era vorba de sfaturi "nu era din cand in cand", sfaturile se dau gratis si permanent.

nu, nu sunt suparata pe viata si pe parinti, ma enerveaza oamenii ( si am exemple in jurul meu) care nu gandesc cu creierul personal ci cu al altora, la fel cum ma enerveaza cei care vor sa te determine intr-un fel sau altul sa faci ceea ce-si doresc ei , nu ce-ti doresti tu, fie ca sunt parinti, sefi, colegi, frati, soti, vanzatoare, etc...

Si la post-ul lui Loveme am raspuns doar la partea cu " sa nu renunti niciodata la parinti pt..."

Si n-am pretentia sa asculte cineva de sfaturile mele, eu doar mi-am spus parerea ca poate o ajuta.( vezi, asta e diferenta intre un necunoscut care-si da cu parerea si parintii care te ajuta)