"Virginitatea" sufletului

andruta* a scris:

Cel care accepta totul, fara sa se intrebe cum, cand si de ce, fara a incerca sa-l cunoasca pe celalalt, cu alte cuvinte, e clar ca nu iubeste.

Nu-i chiar atat de clar.

Poate din motive de bun simb, nu intreaba, asteapta sa-i spui, si daca nu o faci considera ca e o problema pe care nu vrei sa o readuci in actualitate, si iti respecta dorinta.

Ideea era ca acea prima iubire "virgina" nu garanteaza ca ea va fi si ultima.

Poate apare o alta iubire la fel de puternica dupa casatorie si atunci ce se intampla!

lupini a scris:

Un om se simte la fel dacă partenerul nu mai e virgin fizic, la fel cum se simte c

andruta* a scris:

Doi oameni care nu se cunosc asa cum sunt, cu bune si cu rele, nu se pot iubi. Iubim ceea ce cunoastem, nu o papusa frumoasa de care ne simtim atrasi fizic (atunci suntem cel mult indragostiti) , nu o persoana cu care vorbim banalitati doar, crezand ca viata e perfecta.

Ai dreptate pana la un punct, iubim sufletul, doi oameni trebuie sa se cunoasca, dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa mai existe un trecut privat. Orice om are micile lui secrete din trecut.

andruta* a scris:

Niciodata nu avem garantii. Si-atunci ce sa facem, sa nu ne mai casatorim niciodata? Sa nu mai iubim?

Riscam, dar riscul poate fi mai mare sau mai mic.

andruta* a scris:

Si care e legatura cu subiectul?

Legatura este ca "virginitate sufletului" nu este o garantie de trainicie a casatoriei, si nici nu poate fi probata.

gheorghe35 a scris:

Ai dreptate pana la un punct, iubim sufletul, doi oameni trebuie sa se cunoasca, dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa mai existe un trecut privat. Orice om are micile lui secrete din trecut.

Riscam, dar riscul poate fi mai mare sau mai mic.

Legatura este ca "virginitate sufletului" nu este o garantie de trainicie a casatoriei, si nici nu poate fi probata.

Despre ce trecut privat vorbesti? Ca doar mai devreme faceai referire exclusiv la viitor, la lucruri care nu sunt garantate de nimeni si nimic, faceai referire la ce se va intampla mai tarziu, la acel "dar daca...?" Sau poate ai vrut sa spui ca acele "carente" din trecut ,sau o iubire din trecut poate reinvia ?! Daca da, o sa-ti spun ca de-asta e bine sa nu existe secrete, pentru ca doi oameni pana ajung la a se iubi si a-si intemeia o familie, sunt in primul rand prieteni. (cred ca asta spune totul).

In ce priveste riscul, niciodata nu stii, pana nu incerci. Si oricum, riscul e prea mic atunci cand doi oameni se cunosc cu adevarat, fara masti. Exista acel unu la suta de risc care nu depinde de noi, ci de destinul pe care-l avem fiecare. Daca am sti tot, unde-ar fi frumusetea?

Repet, nimic nu reprezinta o garantie, ce sa facem daca nu ne-a pus Dumnezeu cartea destinului in patut, cand ne-am nascut? )) Trebuie sa iubim asa, orbeste... nu?

Mi se pare absurd sa vrei sa "probezi" puritatea sufletului , iar daca nu-ti convine un detaliu minor , ii dai un sut in fund celuilalt si spui "next". Inseamna ca despre incredere nu mai poate fi vorba. Cred ca problema principala a celor care se casatoresc este ca nu se cunosc indeajuns ; se impiedica de motive si pretexte, de fapt cred ca se lovesc de egoism. Un exemplu graitor esti chiar tu. (sper sa nu te superi, nu este nimic personal).

Nun ma supar. Nu ma cunosti, asa ca aprecierile tale nu ma afecteaza.

Revin cu ce am scris la prima postare de la tema.

Nu cred ca ai formulat corect problema.

Casniciile nu se strica pentru ce-a fost in trecut, se strica pentru ce "macina" relatia dupa casatorie.

Poate fi o dragoste mai veche, dar poate apare o dragoste ulterioara casniciei care nu mai este "virginitate a sufletului" dar are acelasi efect.

Am precizat ca "virginitate sufletului" nu este o garantie de trainicie a casatoriei, si nici nu poate fi probata.

O casatorie trebuie sa se sprijine pe incredere, tocmai pentru ca nu poti avea garantii.

E inutil sa-i spui unui partener ca "am avut n relatii dar tu esti primul pe care-l iubesc".

Daca are incredere nu-l intereseaza cate relatii fizice ai avut, iar daca nu are incredere poti sa-i juri ca e singurul pe care l-ai iubiut ca tot nu crede.

Trebuie sa simta ca-l iubesti si simte doar daca te iubeste.

Daca simte ca-l iubesti nu mai conteaza ca iubirea ta e prima sau ultima.

Am fost destul de clar?

gheorghe35 a scris:

Daca simte ca-l iubesti nu mai conteaza ca iubirea ta e prima sau ultima.

Am fost destul de clar?

Da, insa nu sunt de acord.

Credeam ca si eu am fost de clara cand am spus ca iubim ceea ce cunoastem. Daca tu poti iubi o femeie care a mai iubit 3 barbati sau una care s-a culcat cu 3 , e problema ta. Dar sunt oameni care nu o pot face. Asta nu inseamna ca nu iubesc sau ca nu au incredere in celalalt. Inseamna ca sunt gelosi, ca sufera, ca ii doare , etc. Si oricum, vorbeam despre ideea de suflet pur, am intrat deja intr-un alt subiect. Iubim diferit.

La fel, sunt oameni care vor sa cunoasca cauzele care l-au determinat pe celalalt sa se comporte intr-un anumit fel, in trecut, pentru ca asta se rasfrange asupra prezentului si felul in care reactionam spune multe despre ceea ce suntem. Cunoasterea trecutului celuilalt nu inseamna "invadarea" spatiului intim, ci dorinta de a-l sti pe celalalt asa cum e el, din toate punctele de vedere.

Am inteles ideea ta, in orice caz. Multumesc pentru raspunsuri.

andruta* a scris:

Inseamna ca sunt gelosi, ca sufera, ca ii doare , etc. Si oricum, vorbeam despre ideea de suflet pur, am intrat deja intr-un alt subiect. Iubim diferit.

andruta* a scris:

Cunoasterea trecutului celuilalt nu inseamna "invadarea" spatiului intim, ci dorinta de a-l sti pe celalalt asa cum e el, din toate punctele de vedere.

Cunoasterea trecutului celuilalt in cele mai mici amanunte este chiar "invadarea" spatiului intim, si cine pretinde sa-l cunoasca da dovada le lipsa de incredere.

andruta* a scris:

Cunoasterea trecutului celuilalt nu inseamna "invadarea" spatiului intim, ci dorinta de a-l sti pe celalalt asa cum e el, din toate punctele de vedere.

cunoasterea trecutului partenerului este o relatare benevola cu titlu de "mica barfa de cuplu". n-ai nici un drept sa scurmi in trecutul cuiva cu forta, doar ca sa ai tu mai multe elemente pe care sa-ti bazezi judecata. l-ai luat pe omul ala pentru ceea ce este, nu pentru ceea ce a fost. altfel, risti sa devii gelos pe fantomele trecutului si sa strici caruta in drum.

poate inainte nu s-a putut implica, dar acum e devotat...pentru ca te-a intalnit pe tine. poate in trecut a iubit si n-a mers, dar n-are de ce sa nege ca s-a implicat, ca nu-ti da tie socoteala pentru ce-a simtit fata de altcineva pe vremea cand nici nu stia ca existi.

dar iubirea nici macar de astea n-ar trebui sa tina cont, nu-i asa? ca atunci n-ar mai fi iubire...

gheorghe35 a scris:

Gelozia este o iubire de om bolnav, este o iubire egoista, nu are sens sa o discutam.

Chiar şi Dumnezeu e gelos Gheorghe. E Dumnezeu bolnav ?

gheorghe35 a scris:

Cunoasterea trecutului celuilalt in cele mai mici amanunte este chiar "invadarea" spatiului intim,

Asta e valabil

lupini a scris:

Chiar şi Dumnezeu e gelos Gheorghe. E Dumnezeu bolnav ?

E o lipsa de modestie sa afirmi ca-l cunosti pe Dumnezeu.

lupini a scris:

Asta e valabil