De ce ne parasesc parintii?

Cleric Preston a scris:

Nu ai nevoie de acordul actualei sotii pentru a avea grija de copilul tau provenit din alta relatie.

Asta-i valabil daca i-ai spus inainte de a te casatorii ca mai ai un copil si intentionezi sa-l aduci langa tine.

Daca nu ai facut-o la timp, e putin probabil sa o mai faci, pentru ca exista riscul ruperii celei de-a doua casnicii.

gheorghe35 a scris:

Daca si-a refacut viata trebuia si acordul actualei sotii ca sa-si ia copilul, asta in situatia cand nu era infiat de rude.

Probabil ca sotia nu stie de existenta ei, daca nici cu o vizita nu a fost de acord, si banuiesc ca nu a vizitat Romania si pe rude, din acelasi motiv.

Sotia lui stie de existenta mea ! Este adevarat ca nu a mai fost fost in Romania, cel putin asa stiu eu.

gheorghe35 a scris:

E neplacut dar asta este, acuma nu ai nevoie de ei, te poti descurca singura. Sa le tulburi viata doar pentru a-ti satisface curiozitatea nu cred ca merita.

Vaaai saracutii de ei! Au facut copii si au dorit sa nu aiba viata tulburata.

Nu o sa ii inteleg nici eu pe oamenii astia: le place sa ii conceapa si apoi...?! Hai sa ii lasam la rude si sa ne vedem de treaba, pai ce mama naibii.

Beea, inteleg ca vrei sa iti vezi parintii, ca vrei sa iti cunosti tatal, dar daca pe el nu l-a interesat soarta ta, atatia ani, ala nu merita nimic. Nici sa ii dai un telefon ca sa il intrebi ce face.

Gheorghe are dreptate, ai ramas singura si ai nevoie de cineva, ruda de sange, dar nu ai nevoie de ei.

Beea80 a scris:

Sotia lui stie de existenta mea ! Este adevarat ca nu a mai fost fost in Romania, cel putin asa stiu eu.

Cunosc pe cineva care a venit din Canada sa-si sustina mama moral, dupa pierderea tatalui.

Nemtii sunt oameni mai reci, dar chiar sa nu vina din Germania de 28 de ani, cand are si mama si copil in tara, mi se pare exagerat de ciudat. Eu zic sa nu-ti faci sperante, si iluzii ca ai pierdut ceva, cred ca nu ai nimic de pierdut daca nu o sa-l vezi.

Parerea mea e sa te gandesti ca nu a existat niciodata.

gheorghe35 a scris:

Cunosc pe cineva care a venit din Canada sa-si sustina mama moral, dupa pierderea tatalui.

Nemtii sunt oameni mai reci, dar chiar sa nu vina din Germania de 28 de ani, cand are si mama si copil in tara, mi se pare exagerat de ciudat. Eu zic sa nu-ti faci sperante, si iluzii ca ai pierdut ceva, cred ca nu ai nimic de pierdut daca nu o sa-l vezi.

Parerea mea e sa te gandesti ca nu a existat niciodata.

Din pacate este adevarat ce spuneti voi. Cand ma gandesc cat de usor ar fi sa dea un telefon, imi stie nr. de la servici si de acasa...si nimic! Eu cred ca sunt un caz fericit pana la urma, fata de sarmanii copii ce sunt abandonati prin orfelinate sau cine stie pe unde si nu stiu nici macar cine sunt parintii lor. E foarte trist in toate cazurile, pana la urma totul depinde de noi si in felul cum stim sa ne resemnam.

Beea80 a scris:

Din pacate este adevarat ce spuneti voi. Cand ma gandesc cat de usor ar fi sa dea un telefon, imi stie nr. de la servici si de acasa...si nimic! Eu cred ca sunt un caz fericit pana la urma, fata de sarmanii copii ce sunt abandonati prin orfelinate sau cine stie pe unde si nu stiu nici macar cine sunt parintii lor. E foarte trist in toate cazurile, pana la urma totul depinde de noi si in felul cum stim sa ne resemnam.

Chiar esti un caz fericit. Nu traiesti in canal si cine te-a crescut pare sa te fi crescut bine. Parintii tai nu merita un copil ca tine. Dar te vor cauta ei cand vor avea nevoie, la batranete. Eu asa zic mereu.... Si atunci sa faci acelasi lucru pe care il fac ei acum. Dar nu stiu de ce, am eu impresia ca nu te va lasa inima sa ii abandonezi.

Beea, daca va fi necesar ca odata si odata sa-i afli motivele, va veni singur sa-ti spuna. Cu cat il vei presa mai mult, cu atat va fugi mai tare. Faptul ca te tot gandesti la acest lucru, te impovareaza si nu-ti vei gasi linistea. Cauta sa accepti situatia asa cum este (e mai usor de spus, stiu) si sa-ti cladesti o viata a ta, de care sa te bucuri. Si de va fi vreodata necesar sa afli, iti vei gasi raspunsul intrebarilor tale de acum. :D

flori de camp a scris:

Beea, daca va fi necesar ca odata si odata sa-i afli motivele, va veni singur sa-ti spuna. Cu cat il vei presa mai mult, cu atat va fugi mai tare. Faptul ca te tot gandesti la acest lucru, te impovareaza si nu-ti vei gasi linistea. Cauta sa accepti situatia asa cum este (e mai usor de spus, stiu) si sa-ti cladesti o viata a ta, de care sa te bucuri. Si de va fi vreodata necesar sa afli, iti vei gasi raspunsul intrebarilor tale de acum. :P

Pe mama mea nu vreau sa o intreb nimic, in alte cuvinte nici nu vreau sa aud de ea. Consider ca o mare parte din vina este a ei. Ei ii era mai usor sa se ocupe de mine si nu a facut-o. Vine foarte des in Timisoara cu sotul ei dar eu mereu o evit pentru ca il loc sa incerce sa pastram o relatie cat de cat normala, ea inrautateste situatia.Ma critica si imi tine ea morala vietii. Am trecut si eu prin relatii nereusite in viata, chiar si acum(norocul nu a fost de partea mea) dar nu pot trece cu vederea ca ma dat deoparte pt. a duce un trai linistit. Sunt deacord daca doua persoane nu se inteleg, sa se desparta. Trebuia sa gaseasca o solutie pentru mine, eu fiind copilul ei trebuia sa raman langa ea...asa era normal. Tatal meau a insistat 6 ani dupa ce a plecat, in una din scrisori(printre ultimele) scria: daca nu ma vrei pe mine te rog sa-mi dai copilul! Cumva cred ca a vrut sa se razbune pe el.....nu stiu ...