heidy_2006 a scris:Nu este adevarat. Este o stare temporara si in plus ca este o falsa impresie de posesiune.
Si ce daca e temporar. Si trupul tot temporar il ai.
Cand iubesti cu adevarat
Început de adi_friends, Mar 23 aug 2005 · 209 răspunsuri · 45.590 vizualizări
ariana2006 a scris:Si tu crezi ca daca ai stabilit acele limite va veti opri acolo?! Crezi ca eu cand am stabilit cu el, la inceputul relatiei, sa ne spunem tot ce facem, ne-am propus sa ne inselam?! Da, prefer o omitere dureroasa, decat adevarul. Am mai zis-o: ceea ce nu stiu nu ma poate rani. Si crede-ma ca vorbesc numai din experienta acum.Si da, voi fi fericita daca voi primi jumatate din cat ofer. Stie cineva cat ofer eu?!
Sa stii ca omiterea adevarului dureros nu e o solutie,o data si o data tot vei afla adevarul si atunci te vei intreba cum de ai fost atat de oarba de nu ai vazut ceea ce toti din jurul tau stiau(ma refer daca pr te inseala si tu preferi sa nu stii);atunci te vei simti inselata,tradata si de prietenii tai.Viata nu e doar un vis,intr-adevar visul ne da sperante de mai bine si putere sa mergem mai departe dar trebuie sa acceptam realitatea asa cum este ea.Conceptiile sunt diferite,fiecare stie cum e mai bine pentru el.Mie nu mi-ar place sa traiesc intr-o minciuna frumoasa ca atunci cand voi afla adevarul cu greu voi mai gasi puterea necesara de a merge mai departe.Acum sunt fericita dar in clipa urmatoare nu stiu ce urmeaza,in orice caz sunt constienta ca nu exista perfectiune in nici o relatie.Daca ai vointa te poti opri acolo unde doresti ,dar aici intervine ambitia fiecaruia.Dupa parerea mea intr-o relatie este nevoie de comunicare,sinceritate,incredere si ..............IUBIRE.Daca intr-o relatie exista "inselatul" inseamna ca nu exista suficienta comunicare si intelegere pt a va putea spune ceea ce asteptati unul de la celalalt,si automat cautati in alta parte a gasi ceea ce nu aveti curaj sa-i cereti celui de langa dumneavoastra.(parerea mea)
chiar as dori sa stiu daca iubesc cu adevarat. ar trebui inventat un aparat care sa masoare iubirea...
vreo idee? 
Cred ca ne sperie faptul ca nu mai suntem atat de deosebiti in ochii celuilalt, din moment ce devenim gelosi sau insuportabili, atunci cand presupunem sau aflam ca partenerul nostru este atras de altcineva.
Iar gradul de iubire il putem verifica prin zvacnirile pe care le avem in interior.
Frumos topic, oare iubesc?
Poate ca am ajuns in momentul cand am nevoie neaparat de sfaturi, sau macar niste pareri.
Tot imi vine in minte un text citit pe un forum..."cu cat judeci mai mult, cu atat iubesti mai putin". O fi adevarat? Din experienta spun ca mai mult ca sigur asa este.
L-am cunoscut pe "el" acum 8 luni (pe internet), si de atunci totul a mers aproape perfect. Si asta pentru ca au fost ceva "neclaritati" pana acum 3 luni, eu fiind logodita cu altcineva pentru care aproape nu mai simtisem nimic, a urmat o despartire cu "probleme". In fine, nu despre asta vreau sa vorbesc.
Acum sunt cu acest tip si incep sa ma uimesc pe mine, chiar nu stiu ce anume fac si de ce. Ma inteleg super cu el, imi spune ca ma iubeste, se implica total, alaturi de el simt ce nu am mai simtit cu nici un barbat insa sunt cateva lucruri care ma nemultumesc si de fiecare data cand totul merge bine o perioada mai lunga de timp, intotdeauna trebuie sa apara ceva si sa strice totul.
Prietenele mele se cam fastacesc in prezenta lui, parintii mei nu il plac, iar inainte mai ascundeau asta, dar acum....m-am saturat sa-mi tot spuna "altul mai calumea nu ti-ai gasit? el sufera de strabism, stiai ca si copii vostri pot avea de suferit? ba ca are 22 de ani si mai ales liceul neterminat (acum termina la seral), ba ca lucreaza pe un salar de nimic, ba ca nu are nimic, e un pierde vara doar cu laude si planuri pe care nu si le va indeplinii niciodata, un om fara ambitie", pe cand eu am facultate, la 23 de ani masina noua la dispozitie, apartament la cheie. Toate astea m-au facut sa ma gandesc de doua ori inainte de a lua o decizie, si nu stiu daca e chiar bine.
Binenteles ca stiam si eu toate astea si le inteleg, dar oare astea sunt motive de despartire cand doua persoane se inteleg bine? Si acum ma gandesc ca o posibilitate pt care sta cu mine ar fi faptul ca detin toate aceste lucruri, nimic nu este exclus, mai ales pentru ca nu are nimic, doar cateva haine pe el si cam atat. E adevarat ca mai vorbeste gura fara el, cand are necazuri sau probleme se imbata (lucru pe care il detest si sper ca se va potoli), e foarte incapatanat, capricios, si de ce sa nu spun cateodata e lenes (si am spus-o tocmai pentru a-l caracteriza cat mai bine), ambitios doar in treburi care-i aduc satisfactie de obicei doar lui, orgolios, destul de invidios pe altii dar nu prea isi da interesul sa realizeze ceva prin forte proprii, prefera sa faca doar planuri dar finalizarea lor o va face doar cand va vrea el si cum va vrea el. De multe ori in relatia noastra din vorba in vorba am ajuns la concluzia ca in majoritatea timpului cam el se refera la el si cam atat "el are probleme, el sufera cand nu e cu mine, lui ii este greu cand e departe de mine". Dar eu? Eu nu sufar? El crede ca mie mi-e usor in astfel de cazuri, eu sunt puternica, poate ca asa e. Dar in conceptia mea barbatul trebuie sa fie cel "puternic", de neinvins, acea persoana care nu se lasa asa usor, pe scurt....."eroul" .
Pe scurt....intrebarea mea este......sa-mi ascult sufletul sau mintea (si pe parintii mei)? Merita acest barbat atentia mea? Ma gandesc ca poate fiind la prima relatie serioasa nu prea se pricepe, doar sa vrea sa invete, asta imi doresc si il vad ca-si da tot interesul pt asta.
23tears a scris:Pe scurt....intrebarea mea este......sa-mi ascult sufletul sau mintea (si pe parintii mei)? Merita acest barbat atentia mea? Ma gandesc ca poate fiind la prima relatie serioasa nu prea se pricepe, doar sa vrea sa invete, asta imi doresc si il vad ca-si da tot interesul pt asta.
numai tu esti cea in masura sa decizi. din tot ce ai povestit despre el, cel mai serios aspect este cel privind bautura. in rest, totul se poate rezolva, in timp. sunteti totusi la varste fragede. diferentele de parte materiala...nu ar trebui sa conteze atat de mult. stim cu totii ca i ziua de azi in romania este destul de greu sa te realizezi, sa ai propria ta casa, pe propriile forte, este destul d egreu chiar si la varste mai inaintate. desi spui ca va intelegeti bine, ridici totusi niste probleme in ceea ce priveste relatia voastra. numai tu poti stii ce vei alege, daca merita sau nu. succes.
De ce femeile nu or fi atrase de barbatii inteligenti?
mirelutza a scris:De ce femeile nu or fi atrase de barbatii inteligenti?
hmm, dar barbatii ?
raulmaniac a scris:hmm, dar barbatii ?
barbatilor le este greu sa accepte ca poate fi altcineva mai inteligent decat ei :) si daca mai e sa fie si femeie si mai ales consoarta lor se vor simti complexati. ei au nevoie sa fie iubiti si apreciati, nu de o persoana mai inteligenta decat ei :)
flori de camp a scris:barbatilor le este greu sa accepte ca poate fi altcineva mai inteligent decat ei :) si daca mai e sa fie si femeie si mai ales consoarta lor
mai destepta prin cultura, poate...dar cum sa-ti refuzi placerea de-a avea alaturi o femeie inteligenta?
pai...ce femeilie inteligente nu iubesc?