Apus de Soare in Desertul Sonora la Phoenix.
Poze adunate de prin locuri vizitate
Început de Ravl, Joi 17 iul 2008 · 846 răspunsuri · 118.991 vizualizări
Salutări din Gdansk. Oraș port la marea Baltică, capitala voievodatului Pomeraniei, cu mai mult de 480.000 de locuitori, al șaselea ca mărime din Polonia, dar unul din cele mai frumoase. Important centru pt comerțul cu ambră, peste tot în oraș sunt magazine care vând bijuterii și obiecte din ambră.
Foarte frumos, enervant de curat, ca și Cracovia.
În una dintre poze este un altar din ambră, aflat în biserica St. Bridget.
Minunate vederi, peisaje din acel loc nordic. N-am fost pe acolo doar Montreal este orasul cel mai nordic unde am vizitat mai demult.
Polonezii (cei din servicii) nu dau nici ei pe afară de amabilitate, dar știam deja asta. Aș îndrăzni să zic că-s mai sictiriți decât românii. Parcă vezi că-mi schimb părerea despre ospitalitatea românilor, haha. Nu suntem cei mai nașpa, mai sunt și alții.
Amarena, multumim ca ne porti prin atatea locuri frumoase. Reusite si pozele, adica surprind exact ceea ce trebuie!
Eu o sa revin cu poze din Paris, unde am fost la sfarsitul lui mai (6 zile).
Nimic nu m-a impresionat si atins sufleteste mai mult decat Franta si decat Parisul.
Nici superbitatile din Italia. Nimic.
Revin 
Pentru ca Paris este construit pe ceva special, un camp magnetic care atrage "masele" si de obicei "te indragostesti" de acel loc iremediabil!!!
King1 a scris:Nimic nu m-a impresionat si atins sufleteste mai mult decat Franta si decat Parisul.
Nici superbitatile din Italia. Nimic.
Revin
Aoleu, mie nu-mi plac deloc francezii și despre Paris și parizieni am auzit și citit numai urâțenii. Nu e pe lista mea scurtă, dar Mt. Saint Michel și Normandia sunt.
Poate-mi schimbi părerea.:). În vremea liceului nu-mi doream nimic mai mult decât să ajung la Paris.
Nu se poate trage concluzii despre nimic pana n-ai fost personal sa vezi cum este in acel loc. Mi-e mereu mi-a placut Franta si toate localitatile unde am vizitat.
Nici n-am idee ce probleme sa se iveasca daca tu n-ai nimic cu nimeni, si unde sa se intample. In restaurante nu cred, nici in hoteluri, sau in magazine, ca astea
ar fi cele mai des vizitate de turisti. De una din neplaceri, sa zic asa, mi-am adus aminte. Ne-am mutat langa o biserica intr-un bloc imens cu 20 de etaje dar noi
eram la parter. Am vrut sa intru in Biserica Catolica si nu m-au lasat ca nu sint membru, respectau vechi traditii, le-am zis ce am avut pe inima si Ciao!!! Din geam
vedeam nuntile si funerariile, era un mic parc pe care-l traversam cu toti din bloc, sa ajungem intr-o alimentara CAZINO sau supermarket, desi nu era prea mare.
Parintii colegilor de scoala al copiilor ma intrebau in care biserica merg ca nu m-au vazut in cel din vecinatate. Voiau sa-mi rezolve cazul dar le-am asigurat ca
mi-e bine si fara , dar au reclamat preotul care in alimentara m-a oprit unde era imbracat civil si nu l-am recunoscut. Locuia si el la 2 pasi de acolo si venea la Piata
din fata blocului de 2 ori pe saptamana sa se aprovizioneze, eu din balcon ma uitam la actiune, aveam geamuri imense sa fie total inchis de la galagia masinilor ca
incepea si un Freeway spre Sud Marseille, am fost acolo odata si in foarte multe locuri, la Grenoble si imprejurimi, am urcat pe Route Napoleon pana la Gap,
o localitate mica. Acolo la Lyon am avut cele mai multe cunostinte din viata mea dar si prieteni cu care inca tin legatura.
In fiecare an noi celebram ziua frantei pe 14 Julie!!! Vive la France!!!
Editat Mie 26 iun 2024 13:30
Mhm, am urcat cateva poze, din pacate unele se uploadeaza inversat, nu stiu de ce :(
Revin si cu explicatii si povestea
Revenind, scuze pentru intarziere:
Parisul - superb. Sigur, sunt si subiectiv, pentru ca eu am „chemarea Frantei” de la cativa ani, ma regasesc in multe lucruri, imi plac cu totul, si tipologia lor, pana si aroganta lor (a celor din nord) imi place, nu vad nimic deplasat in ea, pentru ca, facand o comparatie cu Darcy, mereu am vazut mandria lor justificata de multe aspecte. Ador istoria lor, cultura, tot ce au cladit secole de-a randul, bucataria lor, finetea si nobletea, pretentiozitatea, stilul de viata, faptul ca sunt luptatori si isi apara drepturile...
Nu am gasit Parisul murdar deloc. Sigur, depinde cu ce asteptari te duci. Sa mananci de pe jos e imposibil intr-o capitala atat de populata, vizitata, sufocata de turisti, straini, impestriteala si tot asa (per general, mi s-a parut mai curat decat Bucurestiul - acum, o fi si momentul, poate se ocupa mai cu sarg apropiindu-se jocurile olimpice, dar chiar si asa). Nu am vazut mormane de gunoaie, nu am vazut soareci sau sobolani (nici ziua, nici seara/noaptea, nici langa Notre-Dame, unde se zice ca roiesc multi), iar hotelul - unul de trei stele relativ central, extrem, extrem de curat. Toti cei din stafful hotelului - niste oameni calzi si buni, extraordinari. Stiam ca nu e un obicei la ei, dar eram asa bucuros ca ma ajutase cu un taxi si niste informatii, ca la plecare i-am sarutat mana uneia din doamnele de la receptie si a fost extrem de incantata... „trop gentil, trop gentil monsieur”!
Am fost si la concert (voce-pian) la Emmanuel Moire la teatrul La Scala. Superb... iar el, foarte bun, modest, am putut si sa vorbesc putin cu el dupa concert, pentru ca a iesit sa stea cu noi (nu mai voiam sa plecam de acolo!).
Cu cine am mai vorbit - in restaurante, oameni de la concert, soferi de taxi etc - prietenosi, amabili, bucurosi ca vorbesc franceza - de mentionat ca am vorbit numai in franceza si asta cred ca a contat intr-un fel sau altul.
Bucataria e extrem de variata si ceva de vis. Deserturile, vinurile, branzeturile, puiul la rotisor! Yam!
Am mancat relativ central, restaurane normale, nici de ultima speta, nici de stele Michelin, dar NU in zonele turistice. Toate mesele, cu bautura, fel de mancare si desert erau undeva la 20-30 euro. Accesibil. Adica astea sunt preturile din Bucuresti tot asa, in restaurantele obisnuite. E un oras scump, dar cu toate astea, exista oferta pentru toate categoriile de persoane, de la ultrabogati la persoane fara mari posibilitati.
Versailles e o splendoare. Nu cred, refuz sa cred ca exista ceva mai inaltator, nobil, estetic, frumos decat Gradinile de acolo.
La Domul Invalizilor am plans cand am coborat in cripta lui Napoleon.
Ador cladirile lor zdravene si balcoanele impractice, din fier forjat; arata atat de fin si de elegant.
Ar fi enorm de multe de zis. Sunt indragostit de Paris, in orice caz, ca de niciun alt loc.