Este intr-adevar foarte greu sa cresti un copil,mai greu cu cit doresti sa faci cit mai bine acest lucru.Cu cit citesti mai mult si te informezi mai mult cu atit ai indoieli mai multe,iti pui tot mai multe intrebari legate de ceea ce faci,iti analizezi comportamentul ca parinte.dar altfel nu se poate.parintii care merg inainte considerind ca ei stiu cel mai bine,ca nu exista semn de indoiala in comportamentul lor au cele mai multe ocazii sa greseasca.
Din pacate Cleric are mare dreptate.cei mai multi parinti isi cresc copii intr-un mod autoritar,considerind "ascultarea"calitatea pe care trebuie sa o cultive in primul rind copilului lor.Vad asta in jurul meu destul de des,pentru ca sunt mama si sunt mereu printre parinti si copii.o vecina chiar mi-a spus intr-o zi"nu sunt severa cu baiatul,dar vreau sa ma asculte".am observat ca nu-i prea dadea friu liber,nu prea avea copilul ocazia sa ia decizii singur,greselile ii erau mereu puse in evidenta,uneori era chiar numit "dragostos"prostutul mamei,blegutul mamei"etc.nu parea mare problema ca injura la orice confruntare,ca venea plingind la mama cind pierdera ceva sau se lovea,sau daca deranja pe altii.important era sa asculte atunci cind voia mama sa fie ascultata.
In aceasta lumina recunosc ca am un copil"obraznic".ma contrazice cind nu-i convine ceava,nu-i o tragedie daca se murdareste sau isi rupe hainele,isi spune parerea in ceea ce-l priveste-cu ce se imbraca,ce maninca,cum isi petrece timpul liber,etc..si nu prea ma asculta cind am eu chef neaparat sa fiu ascultata.ma intreaba "de ce trebuie sa fac asta?pentru ca asa vrei tu?dar daca eu nu vreau?"mie mi se pare corect sa discutam,sa negociem,sa cadem la o intelegere.pentru ca acum sunt mici(fiul meu are 7ani)si le putem impune ceea ce noi credem sau dorim,insa ajung la puberate,sau la adolescenta si atunci lipsa dialogului si a capacitatii de "negociere"duce la fapte precum cea mai de sus-fuga de acasa,alaturarea in diverse grupuri infractionale,consumul de droguri-ca semn al revoltei fata de autoritate si a lipsei de empatie intre parinti si copii.

Te inseli, Preston dear!
8) ( incerc sa invat cum naiba atasez un print screen
.)