Nu stiu cat te va ajuta, dar ca sa vezi putin si opusul situatiei: eu locuiesc cu al meu sot la 1000km de mama si 500 km de tata si ne desparte si o granita, desi mai nou asta nu are importanta. Sotul meu s-a inteles din prima cu ai mei, desi cum nu vorbeste limba romana, cu mama nu prea poate comunica... asa ca el se considera cel mai norocos ginere si mereu glumeste ca nu numai ca soacra e departe dar, date fiind bariele lingvistice, nici macar la telefon nu se pot ciondani daca ar fi la o adica;). Mie imi lipsesc foarte mult parintii si amandoi ne-am bucura sa-i avem mai aproape (ai lui nu mai traiesc); nu in aceeasi casa, dar macar in aceeasi localitate pentru ca, desi sfera privata e foarte importanta, sa ai sprijinul familiei e la fel de important. De exemplu, deocamdata nu am nici cea mai vaga idee despre cum voi reusi sa am grija de ai mei cand vor fi foarte batrani si eventual bolnavi...ei fiind asa de departe.
Pe de o parte viata are situatiile ei ciudate, pe de alta parte insa cumva mereu are si rezolvare mai la toate grijile asa ca sper ca si voi veti gasi solutia potrivita, chiar daca poate nu cea mai buna. Important e sa nu va pierdeti unul pe celalalt din cauza asta.
Va doresc numai bine 