"Statul la gramada"

Da' zi, mai lupini, ce vrei sa spui, ca se pare ca toate femeile te inteleg gresit :)

E vreun secret ideea asta a ta despre o femeie 3 in 1, de nu vrei sa spui?

Si daca nu vrei sa spui, la ce ne-ai mai intaratat???

GinGin a scris:

si cu socrii la un loc,cat? ;)

fara socri, fara parinti!

dar ,..doar eu stiu cat am tras ptr asta :(

GinGin a scris:

Nu tine doar de nivelul veniturilor.Tine de cat si cator persoane doresc parintii sa le fie mai mult sau mai putin ,,sefi'' si de cat de dependenti emotional sunt copiii de parinti.

Pana la urma se poate trai si sub acelasi acoperis, daca familiile au foarte clar intiparit in minte ,,perimetrul" pana la care pot intra in intimitatea celeilalte familii.Asta,daca parintii constientizeaza ca ,,copiii'' sunt o alta familie.

Ideea cu amantul e o aberatie...nu te supara!...Asta ar insemna ca toti cei care locuiesc civilizat in casa lor au musai amanti/amante? :)

asa da, si amanti si amante 8)

Amarena a scris:

Da' zi, mai lupini, ce vrei sa spui, ca se pare ca toate femeile te inteleg gresit

E vreun secret ideea asta a ta despre o femeie 3 in 1, de nu vrei sa spui?

Si daca nu vrei sa spui, la ce ne-ai mai intaratat???

de...lupini....................... :)

dark_light a scris:

gheorghe35 a scris:

E normal sa te compare cu mama lui,

stop cadru. cum adica e normal? da' de ce ar fi normal? ce, eu il compar cu tata?

gheorghe35 a scris:

si daca vrei sa-i castigi respectul trebuie sa te ridici la asteptari,

dar in sensul celalalt functioneaza treaba asta? el, ca sot, nu trebuie sa castige respectul sotiei, tratand-o asa cum merita, si nu ca pe o mama de imprumut?

si de ce tot se vehiculeaza ideea asta cu comparatia mama-sotie? mama n-o poti inlocui niciodata cu nimeni, iar sotia nu ti-o iei sa fie 1000 de personaje intr-unul singur, ci ca sa-ti fie partener in propria familie.

Facem comparatii involuntar, indiferent ca e vorba de mama sau tata.

Daca in familia ta, tatal era cel care facea piata, si repara instalatia si sotul nu face nimic, "ai un cui", in sinea ta spui, "uite tata facea si nenorocitul asta sta in fotoliu si nu face nimic, nu-i in stare sa schimbe o siguranta, trebuie sa fac eu tot, sau sa platesc pe cineva".

Nu scade in ochii tai daca nu se ridica la nivelul tatalui?

Nu facem comparatie ca sa copiem, constatam si evaluam, daca partenerul are sau nu calitatile pe care i le-am atribuit idolului/iubitului, inzestrat cu toate calitatile posibile, si pe parcurs se constata cate un minus.

Depinde cu ce calitati reale ramane la final.

gheorghe35 a scris:

Facem comparatii involuntar, indiferent ca e vorba de mama sau tata.

uite, eu nu "facem". eu "luam" persoana asa cum e ea, cu bune si rele.

gheorghe35 a scris:

Daca in familia ta, tatal era cel care facea piata, si repara instalatia si sotul nu face nimic, "ai un cui", in sinea ta spui, "uite tata facea si nenorocitul asta sta in fotoliu si nu face nimic, nu-i in stare sa schimbe o siguranta, trbuie sa fac eu tot, sau sa platesc pe cineva".

stii care-i culmea? ca sotul meu e bun la multe, dar e anti-talent la tehnica. eu, semanand cu tata, am inclinatii de "mesterul strica si drege de frica". n-o sa ma apuc eu sa dau gauri cu bormasina prin pereti, ca n-am atata forta, dar nici nu ma uit ciudat la el pentru ca nu se pricepe la chestia asta. nu mi-am luat instalator, mi-am luat un sot. ne punem capul la bataie si daca nu ne pricepem, chemam intariri. iar el n-are mandrii stupide, sa spuna "eu sunt barbatul, eu spun cum e mai bine, pe mine nu ma ajuta nimeni"...ca altfel nu-l luam de sot!

gheorghe35 a scris:

Nu scade in ochii tai daca nu se ridica la nivelul tatalui?

da' nici nu m-am gandit in viata mea sa-i compar. nimeni nu-i perfect si nici n-am nevoie de un fat-frumos, am nevoie de un om care sa-mi fie alaturi indiferent de situatie. iar de treaba asta se "achita" excelent.

cine-si face din parinti idoli, va ajunge sa-i caute in fiecare om cu care intra in contact. si asta o sa-i dauneze teribil in viata.

Nu spune nimeni ca parintii sunt perfecti, sau ca partenerul trebuie sa fie o copie a parintilor.

Fiecare are plusuri si minusuri, ideea este ca partenerul sa nu aiba prea multe minusuri sa fie o deceptie.

gheorghe35 a scris:

Nu spune nimeni ca parintii sunt perfecti, sau ca partenerul trebuie sa fie o copie a parintilor.

Fiecare are plusuri si minusuri, ideea este ca partenerul sa nu aiba numai minusuri.

cand partenerul are numai minusuri, nici n-ai nevoie de un termen de comparatie. constati pur si simplu ca-i paduche si de acolo incolo te gandesti cum abordezi problema.

dar ia spune-mi, daca parintii sunt lichele (ca mai sunt si din astia)...ce facem? ne cautam parteneri idem, ca sa intarim ipoteza ?

Atunci esti in situatia din bancul cu Itzik, cand i-a spus rabinul sa-si bage animalele in casa, sa se obisnuiasca cu viata grea, si apoi sa le scoata.

Esti multumit(a) ca ai o viata fericita.

gheorghe35 a scris:

Atunci esti in situatia din bancul cu Itzik, cand i-a spus rabinul sa-si bage animalele in casa, sa se obisnuiasca cu viata grea, si apoi sa le scoata.

Esti multumit(a) ca ai o viata fericit(a).

ala e un banc despre cum poti vedea cu ochi buni o situatie proasta, avand in vedere faptul ca s-ar putea si mai rau, la o adica. dar nu cunosc pe nimeni care sa fie dispus sa accepte un partener prost din aceleasi considerente.

dark_light a scris:

ala e un banc despre cum poti vedea cu ochi buni o situatie proasta, avand in vedere faptul ca s-ar putea si mai rau, la o adica. dar nu cunosc pe nimeni care sa fie dispus sa accepte un partener prost din aceleasi considerente.

Asa-i si in casnicie, daca ai o viata de familist(a) mai proasta decat cea traita in copilarie, esti nemultumit(a), daca-i mai buna esti multumit(a).

Deci ajungem la concluziua ca atmosfera din familia parintilor este unul din punctele de reper, dar nu singurul.

In viata evaluam, starea noastra, o raportam la a colegilor de servici, la a cunostintelor, la atmosfera din familia parintilor, si suntem multumiti sau nemultumiti in functie de unde ne situam.

In general dorim sa ne fie mai bine decat la cei din jur, sa nu stam la gramada daca ne permitem.

Daca nu ne permitem este o stare de frustrare, dar nu avem ce face.

gheorghe35 a scris:

Asa-i si in casnicie, daca ai o viata de familist(a) mai proasta decat cea traita in copilarie, esti nemultumit(a), daca-i mai buna esti multumit(a).

O asemenea comparatie nici nu intra in discutie; fiecare clipa din viata mea are un farmec aparte.

gheorghe35 a scris:

Deci ajungem la concluziua ca atmosfera din familia parintilor este unul din punctele de reper, dar nu singurul.

In viata evaluam, starea noastra, o raportam la a colegilor de servici, la a cunostintelor, la atmosfera din familia parintilor, si suntem multumiti sau nemultumiti in functie de unde ne situam.

In general dorim sa ne fie mai bine decat la cei din jur, sa nu stam la gramada daca ne permitem.

Daca nu ne permitem este o stare de frustrare, dar nu avem ce face.

Trebuie neaparat sa ne holbam in curtea vecinului, iar daca vaca lui este grasa, a noastra trebuie sa fie si mai umflata... asa... ca sa fim multumiti