Intr-un moment nepotrivit, cand nu mai trebuia si nu mai conta. Asta mi-a fost invatatura de minte, altadata nu am mai avut pretentia ca cineva sa ghiceasca ce-i in capul meu, chiar daca nu ma exteriorizam.
Cum ati spus "te iubesc" [primei persoane]?
Început de Marinius, Dum 13 iul 2008 · 120 răspunsuri · 14.060 vizualizări
Cu maxima sinceritate si nu regret, chiar daca sentimentele nu erau reciproce. :cry:
Cam asa....
...hmmm hmmm..(imi dregeam vocea) :roll: ...jo tem... sa moara mama! Eram la Paris, cu ceva secole in urma.
Accentul era unul cam stalcit, ca n-am facut decat rusa la scoala. 
Si ea era frantuzoaica. 
eu nu am zis te iubesc cand iubeam persoana in cauza ci dupa.
Editat Mar 28 mai 2013 17:34
Inca nu am ajuns acolo cu spiritele sa spun asa ceva cuiva pe cine cunosc personal, doar la copiii mei!!!
Ce nevoie ar avea un el oarecare sau unu' special de aceste vorbe???
Ca-l iubesc sau ma simt atasata poate simte, daca nu, de ce l-as incomoda.
Eu am spus cele două cuvinte de foc, scriindu-le pe o hârtiuţă, pentru că nu aveam curaj să-i spun direct.
I-am pus hârtiuţă în poşetuţă fără să bage de seamă, şi ne-am despărţit. A doua zi am crezut că se va dezlănţui un cataclism. Îmi imaginam că va veni cu Poliţia la întâlnire, să mă întrebe cum am îndrăznit eu să-i zic ei că o iubesc ? Ne-am întâlnit, dar n-a pomenit nimic de bileţelul cu pricina ! 
Credeam că nu l-a găsit ! Ce naiv şi timid eram. Aşa că, după întâlnire, am ajuns acasă şi am scris un altul. A doua zi mă gândeam cum să fac să-i transmit bileţelul cu "Te iubesc", dar fără să fiu prins asupra faptei. Nu am mai apucat, pentru că...mi-a spus că l-a citit pe primul ! 
Eheee, au trecut 20 de ani de atunci, şi s-a schimbat treaba. Ce frumos a fost ! A trecut, însă ea e unul dintre oamenii, alături de părinţii mei, care mi-au influenţat viaţa şi gândirea într-un mod decisiv: de la credinţă, până la asemănarea ideilor, viziunilor şi multe altele. De la ea am moştenit aceste gânduri şi convingeri. A fost una dintre cele mai frumoase fete pe care le-am văzut vreodată atât fizic, cât şi moral, spiritual, şi intelectual. Unul dintre motivele pentru care nu m-am căsătorit până acum, a fost că am tot căutat pe cineva care să-i semene, însă....am găsit, dar le lipsea ceva. :)
Primei persoane ? Hm, greu de spus. Nici nu mai stiu care a fost prima.
lupini a scris:....am găsit, dar le lipseau ceva. :)
Nu erau virgine! Sau, ai renuntat la idealul asta ?
Two a scris:Nu erau virgine! Sau, ai renuntat la idealul asta ?
Nu.
Acuma, pentru care parte am scris Nu, trebuie să ghiceşti tu. :P
lupini a scris:Nu.
Acuma, pentru care parte am scris Nu, trebuie să ghiceşti tu. :P
He he, degeaba! Stie toata lumea la ce spui tu nu. 
Oricum, se spune ca marea iubire o intalnesti o singura data in viata. Unii au noroc si o pastreaza, altii, au ghinion si nici nu stiu ca au intalnit-o, si altii, isi dau seama de ea, abia dupa ce ea nu mai este in viata lor!
Si, ar mai fi si altii, care o cauta toata viata si nu renunta la idealul lor!
lupini a scris:au trecut 20 de ani de atunci, şi ... nu m-am căsătorit p