A fi ratat

...si eu am fost oaia neagra a familiei...cel mai mic dintre 3 frati(sunt diferente de 6 ani si respectiv 12 ani intre noi)

am dat la fac. dupa armata-ceilalti doi imediat dupa lic...fratii mei s-au casatorit la fix 22 ani fara vreo luna ...eu fix la 35 si si jumate;intr-o vreme mi-era si rusine sa ma duc acasa la parinti de sarbatori pt eram in plus pe'acolo...restul bine mersi cu familia si copii eu singur cuc!...am fost vreo cativa ani cu cate o mandra,pe urma mi-era jena sa tot duc maica-mii alta mereu,asa ca preferam sa stau singur...ce era pe mine;si-n valiza!

au trecut si vremurile alea...nu-ti fa griji,o sa le duci dorul

catherinedeneuve a scris:

Nu evorba de iubire, chiar nu e.

Sunt genul de persoana ce par ferciita, ca zambeste, e sociabila, glumeste, e putin dusa, are carisma. Tocilarele ma invidiaza, nu stiu, ce au cu mine. Eu vreau sa inteleaga lumea ca nu sunt fericiat si sa ma lase in pace in mizeria, sa sufar.

Vreau sa nu ami stau asa de mult printre oameni, ma dezgusta, sunt prosti, au impresia ca sunt profunzi cand ei sunt asa de superficiali, nu au nicio putere de empatie. Adica sunt in starev sa lase omul sa sufere langa ei. Si mai au impresia ca te au salvat.

Cand le oferi ceva profund, te arunca la gunoi si iti zic nu esti stare de nimic, cand ai sacrificat totul ei pt ei si ramai ca proasta cand ti se zice ca nu mai oferi sau ca nu mai esti persaona dinainte.

Daca esti mai sensibil decat ceilalti te iau de prost, cum poti sa te consideri un invingator.

cand chiar daca iei 9 sau 10 la scoala sau la faculatte, nu le zici la parinti ca nu iti face placere, nu prea zici nimic. Nici propriile tale victorii nu te ami satisfac ca nu esuficient pt tine.

Cum sa iti placa lumea, cum sa nu te simti doborat, cand vezi oameni fuduli, plini de ei, ce nu isi vad limitele.

Devii cat mai frustrat, si te simti tu ca un gunoi.

Cunosc.....

Reechilibreaza-te pe scopuri in viata, si se rezolva. Vointa de fier. Vei ajunge chiar sa iubesti oamenii. De tine depinde, fiindca lumea nu ai cum sa o schimbi tu.

Nu am rabdare sa citesc mai departe, dar imi voi face timp.

catherinedeneuve a scris:

Ce ratata eram si ce ratata sunt. :)

Dar nu mai pot sa vad negativ.

Ce pot sa fac...iti dau dreptate !

catherinedeneuve a scris:

Cred ca sentimentul asta m-a urmarit toata viata, simt ca sunt o pers ratata, nu am realizat nimic in viata mea. Mie imi place cum parintii imi zic ca sunt f dezamagiti de mien. Tata imi zice cel mai intelgent copil al lui e si cel mai ratat, mama ma face ca sunt o dezamagire si eu imi zic esti o ratata ce nu merita nimica.

Ma gandesc poate au pretentiile prea mari de la mine, dar mie nu imi place ce fac, de fapt mie nu imi place cam nimic. Si intr-un fel nu dau vina pe ai mei, dau vina pe mine, poate eu nu sunt in stare de nimic.

Si in relatiile sunt o persoana ratata, fug de ele, rar o relatie imi dureaza, fug si de persoanele ce nu imi plac si de cele care imi plac, nu stiu, nu inteleg de ce am tendinta de a esua orice as face.

Am mai citit mesaje scrise de tine si sunt surprinsa de ce citesc aici.Esti o persoana inteligenta si cu mult bun simt,asta e impresia care mi-am facut-o in timp despre tine.In primul rand:parintii tai gresesc enorm!Asta nu inseamna ca nu te iubesc.Dar au deficiente la cunosterea educarii propriului copil.Nu e din vina lor,probabil au preluat asta de le parintii lor,pentru ca asa se intampla de obicei.Se perpetueaza greseli comportamentale de la o generatie la alta.Tu trebuie sa iesi din cercul asta vicios,fara sa ii privezi de dragostea si de respectul tau,insa fara a te priva nici pe tine de dragostea de sine si de autorespect.1.Nu mai spune niciodata lucruri depreciative despre tine.Nimeni nu este perfect,dar nu toata lumea se acuza pe sine de defectele avute.Pur si simplu incearca sa dezvolti la tine ceea ce iti place si sa corectezi ceea ce nu,insa fara a te "injura" singura.2.Nu te mai raporta la parintii tai.Desi te iubesc cu siguranta fac multe greseli fata de tine.Incearca sa te "hranesti " spiritual de la persoane tonice si optimiste,care stiu ce inseamna respectul de sine si fata de altii.Raporteaza-te la persoane care stiu ce inseamna respectul.Eu mi-am gasit sprijinul in credinta fata de Dumnezeu.Nu stiu sa iti spun exact cum,fiecare o face in modul sau personal.Iti poti dezvolta si relatia ta cu El.3.Fixeaza-ti in fiecare zi niste obiective pe care sa le implinesti:curatenie,sport,relatiile cu prietenii si cu familia,invatat o limba straina,citit ,lucruri care iti plac si care iti sunt utile etc.Incearca sa faci in asa fel sa nu mai depinzi afectiv de nimeni,ca sa nu te mai poata "demola" de fiecare data cand sunt frustrati si simt nevoia de a-si varsa amarul pe altii.Desi pare greu,sa stii ca se poate!

Mersi Lorelai, ai dreptate, oarecum am ajuns la concluzia asta si mare dreptate ai.

catherinedeneuve a scris:

Mersi Lorelai, ai dreptate, oarecum am ajuns la concluzia asta si mare dreptate ai.

Catherine, iti place profesia pe care o practici?

EvaTe a scris:

Catherine, iti place profesia pe care o practici?

Da, imi place, dar niciodata nu ma vei vedea incantata de un lucru, am defectul de a ma plictisi oarecum, dar asta nu inseamna ca nu imi asum responsabilitatea.

caterino sa nu mai zici ca esti o ratata ca :roll:

Salvie a scris:

caterino sa nu mai zici ca esti o ratata ca :)

Iau bataie :roll:

catherinedeneuve a scris:

Da, imi place, dar niciodata nu ma vei vedea incantata de un lucru, am defectul de a ma plictisi oarecum, dar asta nu inseamna ca nu imi asum responsabilitatea.

Profesia ti-ai ales-o tu sau parintii? Sunt multi parinti care isi obliga copiii sa urmeze o anumita facultate.

De ce te plictisesti daca spui ca iti place?