A fi ratat

LongDistanceRunner a scris:

Pai acum e toata a noastra , suntem adulti si avem sau ne putem dezvolta mijloace prin care sa schimbam lucrurile.Dar felul in care ne-au crescut trebuie condamnat , ca sa nu repetam aceleasi greseli.

Noi nu o sa ne schimbam in totalitate, o sa le mostenim"pacatele", dar trebuie sa avem grija sa nu facem noi alte greseli, nu cred ca e imposibil sa fii un parinte acceptabil. Nu stiu. E destul de greu sa ne asumam responsabilitatea greselilor noastre, poate ar trebui ca prima oara sa o facem noi si pe urma parintii nostri.

De ce copiii platesc greselile parintilor?

Intreb asta, ca tot vad ca se discuta despre parinti, educatie si amprenta ce si-o lasa acestia asupra copiilor.

*ella a scris:

De ce copiii platesc greselile parintilor?

Intreb asta, ca tot vad ca se discuta despre parinti, educatie si amprenta ce si-o lasa acestia asupra copiilor.

Pt ca suntem crescuti de parinti, mostenim, cine ne educa, in gen sunt ei.

*ella a scris:

Ei ne educa, dar de la o anumita varsta suntem capabili sa luam propriile decizii.

Putem alege sa repetam sau nu, greseli vazute la ei. Dar pana nu o simti pe pielea ta parca nu te simti bine.

Cam asa e. Dar ce putem sa facem, doar sa evoluam, asta e singurul lucru pozitiv.

catherinedeneuve a scris:

Inca 24, fac 25.

Ai toata viata inainte asa ca nu ai de ce sa te subestimezi si nici sa ii lasi pe altii sa o faca. :)

Ei ne educa, dar de la o anumita varsta suntem capabili sa luam propriile decizii.

Putem alege sa repetam sau nu, greseli vazute la ei. Dar pana nu o simti pe pielea ta parca nu te simti bine.

catherinedeneuve a scris:

Cateodata il am fara sens, mi-e frica de ceva, exista teama in mine. O simt si lumea o simte. Urasc chestia asta la mine, nu pot fi libera. Toata viata am vrut sa fiu libera, dar nu am fost, acest lucru m-a impovarat, m-a facut sa imi dau singura in cap. Am un comportament superficial si nepasator, daca ar fi realitatea as intelege, dar nu e.

Pana nu faci ceva pentru tine,nici nu ai sa scapi de frica.Ba o data cu varsta se va accentua.Trebuie sa iti faci un plan de viata ,niste obiective realiste,pe care sa incerci sa le atingi: o familie,un sot,copii,profesie,citit,sport,ceva ce iti place iti si iti e util.Ai sa vezi ca teama se va estompa si uneori chiar va dispare.Trebuie sa te lupti cu tine.Nu e suficient sa discuti pe forum despre asta,desi cu siguranta ajuta.

Sentimentul asta cred ca e scris in codul genetic. Si ai momente cand crezi ca poti lupta cu el si acumulezi multe realizari si laude pana cand, intr-o seara te asezi intr-un fotoliu , stai cu ochii pe pereti si din senin incepe sa-ti urle in minte vocea ACEEA care-ti zice... " nu esti buna de nimic, esti o ratata".

catherinedeneuve a scris:

Cred ca sentimentul asta m-a urmarit toata viata, simt ca sunt o pers ratata, nu am realizat nimic in viata mea. Mie imi place cum parintii imi zic ca sunt f dezamagiti de mien. Tata imi zice cel mai intelgent copil al lui e si cel mai ratat, mama ma face ca sunt o dezamagire si eu imi zic esti o ratata ce nu merita nimica.

Ma gandesc poate au pretentiile prea mari de la mine, dar mie nu imi place ce fac, de fapt mie nu imi place cam nimic. Si intr-un fel nu dau vina pe ai mei, dau vina pe mine, poate eu nu sunt in stare de nimic.

Si in relatiile sunt o persoana ratata, fug de ele, rar o relatie imi dureaza, fug si de persoanele ce nu imi plac si de cele care imi plac, nu stiu, nu inteleg de ce am tendinta de a esua orice as face.

asculti si tu toate prostiile,e si normal sa vrei mai mult decat poti sau decat ai,dar nu e o tragedie,nu asculta vorbele celor din jur,ca in acest ritm nu ajungi nicaieri,pentru a obtine rezultatele scontate,trebuie sa ai ambitie,nu sa stai si sa analizezi cit esti de ratat sau ratata

Eu sunt cel mai ratat om si am 3 argumente foarte puternice:

1) Niciodata nu am avut amici

2) Niciodata nu am avut o prietena

3) Niciodata nu am avut o slujba

Cu mentiunea ca am peste 20 de ani... Deci?! Sunt ratatul suprem!