heidy a scris:Doctore, de ce insista unii oameni sa arate ca nu le pasa, cand de fapt le pasa prea mult ? De ce sa nu-ti arati vulnerabilitatea ?
Buna seara, Heidy! Sunt Doctor Love.
Din postarile pe care ti le-am citit pana acum, cu totul intamplator (sau nu 
), ma asteptam la aceasta intrebare din partea ta. Nu-ti voi spune de ce.
Varianta de raspuns pe care ti-o ofer este urmatoarea: intr-o lume atat de rea, invidioasa, rapace, egoista, cum este lumea in care traim, este normal ca unor oameni sa li se naruie o multime de vise, de principii si de trairi, din cauza tavalugului implacabil al mizeriilor societatii. Si consecinta acestui fapt este dureroasa: omul respectiv nu mai stie sa se bucure de viata pe deplin. Ii este frica de tot ce e bine, de tot ce il face sa lase garda jos. Iar aceasta nenorocire se accentueaza in timp daca nu exista cineva intelegator si rabdator sa-l sprijine si sa-l invete sa aiba din nou incredere.
Desi sunt pe principiul "despre mine... doar ce se vede", o sa fac o exceptie pentru tine si o sa-ti spun de ce eu mai pot sa fiu copil uneori si de ce mai pot sa ma emotionez cand vad o lalea sau un trandafir rosu: pentru ca eu nu m-am ferit niciodata de trairile mele, nu mi-a fost rusine sa spun "te iubesc" daca am simtit lucrul asta, m-am ferit doar de snobism, de oamenii mici sufleteste (pe care oricine ii poate recunoaste relativ usor, daca vrea intr-adevar) si m-am ferit sa traiesc dupa tiparele nevazute care conduc aceasta societate. Nu sunt un rebel, sunt un sceptic prin excelenta. Un om sceptic nu prea are parte de surprize neplacute. Dar uneori se poate bucura de viata asta intr-o masura mult mai mare decat un om nehotarat si dezorientat, care s-a lasat antrenat in morisca unei lumi rele si triste.
Dupa aceasta elucubratie, o sa-ti mai spun ca exista multi factori care nu lasa un om sa se exprime: anturajul, educatia, principiile, telul, familia, etc. Un miliard de factori diferiti.
Sau poate chiar nu-i pasa. Te-ai gandit la aceasta varianta?
gargbird